Sau mai bine zis, cum indienii ăștia mulți au luat caimacul si o sala plina de vedete s-a prosternat in fata lor. Că sunt ai naibii de mulți. Un început fulminant, care aduce aminte de vremurile bune ale celor doua pisici trademark Kusturica. Dar atât. Doar începutul e demn de mentionat și de lăudat. Pentru că ceea ce urmează transformă pelicula într-un veritabil film de Bollywood. Clișee peste clișee, totul devine previzibil, iar din film nu mai rămâne decat imaginea, care e de nota zece.
Cearta dintre cei doi frați, cel rău ia fata și o apucă pe căi necinstite, cel bun rămâne singur. Își regăsește fratele dupa ani și ani, își regasește și iubirea, care între timp a devenit amanta interlopului cel mare și rău. Fratele lui este locțiitorul interlopului. Puștiul cel bun încearcă să o salveze pe fată, însă fratele său îi dejoacă planurile. Fratele bun ajunge la concursul vietii, concurs la care visează să ajungă fiecare picior de indian din cei 16 milioane ai Mumbaiului si nu numai, fiind considerat singura șansă de a scăpa de mizerie (sună cunoscut?), prezentatorul îi pune bețe în roate, speriat că îi va lua locul cândva, dar eroul nostru nu se lasă păcălit. Totuși, îl baga la racoare preț de 24 de ore, însă polițistul inteligent (???) și inimos îi dă drumul, ca să ajungă la seara finală, la ultima întrebare din concurs. Ultima întrebare este bineînteles singurul lucru pe care nu l-a știut niciodată, dar care este leitmotivul filmului, așa ca noi știm dinainte care este ultima întrebare, ultima variantă ajutătoare rămasă este, bineînțeles, „sună un prieten”. Își sună bineînțeles fratele („Frateeee, frateeee!?”), dar surpriză, răspunde chiar ea, iubirea vieții lui, pentru că între timp, într-un acces de recunoaștere a crimelor săvârșite și a greșelilor făcute, fratele cel rău îi oferă libertatea rămânând să suporte consecințele. Fata nu știe răspunsul, însă ce mai contează, ca scenariul este ferm: eroul nostru răspunde corect, iar cei doi se reîntâlnesc pe un peron de gară. Final apoteotic, care consfințește apartenența la Bollywood: un dans, cum numai in filemele indiene de pe Kanal D (sau era Național TV) mai puteți vedea
Vedeți vreun clișeu? Pentru asta a pierdut „The curious case of Benjamin Button” și Globurile și Oscarurile?
Da, măi, și eu am fost profund dezamăgită, nu zic că e primul film prost care ia Oscaruri, dar chiar atâtea??? Clar Bollywood, pe față!!! Benjamin Button nu m-a impresionat prea tare, dar mie personal mi-a plăcut The Reader și chiar Revolutionary Road, mult mai mult decât porcăria asta indiană. Altfel, n-am nimic cu ei ca nație, dar zău că ăsta a fost un sirop din ăla lung, ala RajKapur&gașca!
incepusem sa cred ca ori am fost singura care am vazut filmul, ori am fost singura care am vazut clieseele din el… ca n-a raspuns nimeni pana la tine… tot tu… doar tu si numai tu :)))
la the reader nu vrea sa mearga al meu, ca a vazut el o recenzie in care se spunea ca cica ar fi primit oscarul ca si compensatie pentru revolutionary road si ca in rest e slab… eu vreau sa il vad, asa ca nu ma las…
cat despre button, pe mine m-am impresionat modul in care a fost facut filmul, imaginea (superba!), povestea (desi partea de inceput a fost cam lunga, am bazait aproape incontinuu de pe la jumatate)
si ce mai, fantezie sau nu a fost atat de real!
iar revolutionary road m-a intristat rau de tot. am plecat de la film cu un nod imens in gat
Eu zic să vezi The Reader, deși prestația lui Kate nu e chiar așa de aur cum au premiat-o ei, filmul e bun, povestea e spusă frumos, e deosebită și mai are darul că e și inspirată din realitate.
Mie mi-a plăcut cel mai mult din filmele de vârf de pe la premiile astea.
Button … nu știu, prea lălăit cumva. A fost ok, dar nu extraordinar. Of course, de 1 milion de ori mai bun decât Ză Bollywood story!
bifez si the reader in weekend, ca sunt fara maimutica :)
asta ca sa raman in ton cu bifatul :))))