Azi noapte, pe la 5 jumate (bine, fie, dimineata) pe cand David era mufat (nu ca acum ar fi altfel, si da, iar scriu cu stanga) am ajuns tot butonand pe Protv, unde era emisiunea „Romania, te iubesc”. In care se vorbea despre cezariene vs nastere naturala. Dincolo de partea de prost gust cu cele doua femei exemplificatoare, si de exagerarile inerente unui reportaj tv, se desprind totusi cateva idei alarmante:
- exista spitale unde rata de cezariene este de 40%
- din ce in ce mai multi doctori isi sfatuiesc pacientele sa faca cezariana
- din ce in ce mai multe femei isi doresc sa faca cezariana.
De ce? Pur si simplu nu inteleg. O cezariana presupune:
- pierderea a peste jumatate de litru de sange
- agresarea mamei prin intubare, anestezie generala sau partiala, perfuzii
- riscuri asociate anesteziei
- o taietura de toata frumusetea, taiererea muschilor abdominali
- patru randuri de cusaturi
- utilizarea sondei pentru inca cel putin 12 ore post operatorii
- intarzierea „venirii” laptelui, in unele cazuri pentru totdeauna
- dureri post operatorii uneori insuportabile, care duc la utilizarea de calmante
- injectii cu anticoagulanti – obligatorii cf Ministerului Sanatatii pentru evitarea infectiilor
- recuperare greoaie, traumatizanta si dureroasa
Astea sunt problemele mamei. Problemele copilului sunt:
- venirea pe lume intr-un mod brutal, neasteptat
- adaptare greoaie la mediul nou
- perfuzii, clopot de oxigen, supraveghere speciala
- medicatie speciala
- lipsa contactului cu mama
- lipsa laptelui matern in primele 24-48 de ore
In spital am aflat si de ce puiul meu a aratat asa de „bine” imediat dupa nastere. Era plin de lichid. Lichid amniotic, pe care un copil nascut pe cale naturala il elimina in timpul expulziei. Ca de fapt trecerea prin canal inseamna pentru el un fel de „stoarcere” de tot ce este inutil. Ei bine, copilul meu a trebuit sa stea sub supraveghere, ca sa elimine acest lichid in exces. Care nu ii face deloc bine in viata extrauterina.
Ultimul lucru pe care vreau sa il amintesc este ca o cezariana costa un spital de sase ori mai mult decat o nastere naturala. Adica in loc ca banii sa se duca in alte directii mult mai importante, se duc spre multe cezariene facute „la cerere”, pentru ca asa mama spera ca scapa mai usor. Insa se inseala amarnic.
Atentie! NU ma refer aici la mamele care nu au avut alta posibilitate, care poate ar fi dat orice sa treaca prin chinurile alea ale nasterii si care nu le vor simti niciodata. Care si-ar fi dorit ca in momentul de chin suprem sa auda tipatul copilului si dupa imediat satisfactia imensa ca ai adus pe lume o fiinta. Printre care ma numar si eu. Si totusi eu am avut avantajul de a fi treaza si de a auzi scancetele puilor mei. Intotdeauna voi ramane cu un mic regret ca nu m-am luptat pentru copiii mei, ca ei au iest in mod brutal pe lume si ca au avut ceva de tras dupa nastere. Dar asta a fost sa fie. Important e ca sunt sanatosi, restul nu mai conteaza.
Totusi, mame care ezitati sa nasteti normal, ganditi-va de doua, de trei, de „n” ori inainte sa-i spuneti doctorului ca vreti cezariana.
se intelege ceva contradictoriu: ca ai nascut prin cezariana dar recomanzi nasterea pe cale naturala?
si felicitari, sanatate si sa va bucurati de el si de amandoi!
doctorita mea chiar pledeaza pentru nasterea naturala. dar, cum nu am chiar 20 de ani, o sa zic pas si o sa recurg la cezariana. stiu ca dupa nasterea vaginala iti revii mai repede, asta daca nu te chinui ingrozitor. iar copilul se traumatizeaza si el destul la nasterea naturala. el saracu’ se traumatizeza oricum, pentru ca i se intampla lucruri noi :)
Se preferă cezariana pt că doctorii sunt mai în control asupra pacientei, nașterea naturală nu depinde de ei. Pentru că oricum pe ei nu-i privesc direct sechelele cu care poate rămâne femeia aia și/sau copilul.
La copil mai poți adăuga și faptul că nu i se modelează osatura craniană cum trebuie, mama rămâne cu grija de a culca copilul când pe-o parte când pe alta că să nu ajungă cu capul teșit, pătrat. Prin naștere naturală se modelează automat.
Până și epiziotomia este de preferat cezarienei, pt că mușchii în sine se refac mai ușor, dar treburile interne nu chiar așa.
Iar eu personal sunt un exemplu grăitor de ce complicații pot rezulta – aderenții ăștia nenorociți care se formează pe cicatricea internă. Și care în afară de faptul că dor al dracului de tare, luni în șir după operație, pot crește atât de mult încât să stranguleze diverse organe – în cazul meu vezica, bila, intestinele! Și nu există soluție pt eliminarea lor decât altă operație. Care la rândul ei crește riscul de a face mai mulți și mai mari după!!!
Este incredibil cât de multe femei îi fac și habar nu au de ce după aia se căptușesc cu tot felul de probleme abdominale!!!
Așa că, da, nașterea naturală este oricând de dorit!
Chiar și eu, acuma, în inconștiența mea și teama de a patra operație în zonă (am avut și apendictomie) mă mai gândesc să încerc natural, pe ultima sută de metri. Dar nu cred că m-ar lăsa cadrele medicale … :)).
mihaela, nu e deloc contradictoriu. eu am vrut natural, numai ca la fii-me cu dubla circulara, insuficienta pe artera ombilicala si nastere declansata la 37 de sapt, nu prea ma ai de ales…
oana, copilul e programat genetic sa se nasca. gandeste-te ca „stie” sa se intoarca de 3 ori in timpul trecerii prin oasele bazinului. deci trauma poate fi fizica, dar nu este deloc psihica!
Si eu sunt pentru nastere vaginala. Asa am nascut, de doua ori si, oricat m-am chinuit in timpul nasterii, acum nu mai am nici o sechela.
Copilul e menit sa vina pe lume prin nastere vaginala, naturala ca asa e de cand lumea … Cezariana a devenit o moda printre simandicoase desi ar trebui sa se recurga la ea numai dupa ce femeia e convinsa ca nu poate naste natural.
Si eu am nascut natural de doua ori si nu a fost nimic cumplit ci cat se poate de firesc. Si-mi amintesc acum cu placere de tot, inclusiv de primul travaliu, cel un pic mai lung, chiar daca atunci mi se parea insuportabil.
Si aici se comenteaza indelung despre procentul mare de cezariene nejustificate medical.
Ajung clinicile de gineco/neonato sa se laude ca incurajeaza nasterile naturale….
Se fac bani cu cezarienele adica asigurarile fac. Nu stiu cat de multi in contextul in care factura mea a fost de 1.600,-eur iar a copilului 3.350,- pentru nastere si spitalizare 7 zile.
Cursul de prenatal mi-a demostrat ca e un lucru cat se poate de natural nasterea vaginala. Si am vrut pana in ultima clipa acest lucru chiar si dupa un travaliu de 36h. A fost probabil cam lunga asteptarea pentru bebe foarte atent monitorizat. Oricum ne-am „mobilizat” exemplar pe ultima suta de metri si ne-a iesit!
:( uf… purtam discutia asta cu o tipa de 25 de ani care vroia sa nasca prin cezariana ca „ii era frica”. incercam sa ii zic ca de fapt sunt ami multe motivele sa ii fie frica de cezariana si am enumerat tot ce zici tu acolo. dar mi-a dat in cap cu doua argumente: medicul ei o sustine sa faca cezariana. iar mama ei (!!!!) i/a spus ca nu ar lasa-o niciodata sa nasca natural, ca nu o sa mai vrea al doilea copil niciodata la cat de ingrozitor este sa nasti.
ce sa ii mai spui?
De acord cu tine Bogdana, ai perfecta dreptate. Mihaelamaria, si eu sunt in aceeasi galeata, cu o cezariana la activ si inca una „pe duda”, sunt tot pentru nasterea naturala, oricat de ciudat ar parea. Desi la a doua vedere, nu e ciudat, stiu ce implica o nastere normala si ce implica o cezariana, cum foarte bine a punctat Bogdana. Plus, cel mai important, vorba bunicii mele, „ce ai taiat odata, nu mai e intreg niciodata”… Din fericire, in afara de Hollywood si majoritatea doctorilor in Romania, in restul lumii se incearca cu disperare aducerea cat mai jos a procentului de cezariene, si ma bucur foarte mult. Chiar daca pentru mine asta a insemnat o suferinta de doua saptamani in care am asteptat sa imi vina copilul singur pe lume si el saracul s-a chinuit pana la punctul de a da coltzul dar n-a reusit, doar in momentul in care doctorii au fost 100% siguri ca nu am nici o sansa de supravietuire nici eu nici copilul, doar atunci s-au hotarat pentru cezariana. Pai si sa nu-ti vina sa te sui pe pereti cand auzi fete tinere fara nici o problema ca nu vor sa nasca natural sa nu se deformeze sau sa le doara… Evident ca nu te crede nici naiba cand le spui ca la cezariana doare de 20 de ori mai rau si urmarile sunt de 20 de ori mai nasoale… e greu sa te gandesti mai departe de cele cateva (mai putine sau mai multe) ore de travaliu… Ah, ah, oare exista documentare detaliate care sa arate cezariene si urmarile lor? Sunt sigura ca dupa vizioarea unui asemenea film, s-ar mai schimba niste pareri. Cat despre doctori, aici mi-e teama ca nu prea mai putem schimba mentalitatea lor… Dar asta spune multe despre (ne)profesionalismul lor…
Aici se face cezariana doar daca nasterea naturala pune in pericol viata mamei sau a copilului,la mine copilul a fost pelvian si medicul nici nu m-a intrebat daca vreau sa nasc natural,mi-a spus din start ca el nu risca viata copilului care vine cu fundul la lume:))
Eu le-am facut pe amandoua deci ma calific la discutia asta, nu ?
La primul : nastere naturala, fara anestezie, travaliu scurt, intens ( nastere indusa) , m-a durut cam jumatate de ora rau inainte de expulsia baietoiului de 4 kilograme.
Dupa o ora mergeam bine merci pe culoarele spitalului, taietura de la epi m-a jenat vreo saptamana.
As mai fi nascut asa de 4 ori, nu am avut nicio trauma, totul a fost ok.
Al doilea : dubla circulara de cordon cu nod, copil hranit insuficient in ultimile saptamani, nastere cu cezariana la cald ( travaliu declanjat) la 38 de saptamani.Bebe : pisoi de 3.100 gr.
Terapie intensiva 24 de ore, taietura dureroasa cam 2 luni, mers chinuit rau in primele zile , un chin sa ridici carut + bebe pe scari sa intri in bloc .
Plus un fir intern, nedizolvat de organismul meu ce a iesit la suprafata …la 6 luni de la nastere , extras finut de subsemnata cu penseta :(
Pe scurt: mult mai usor la primul !!!
* travaliu declansat = scrisesem gresit :)
Bogdana m-ai atins cand ai spus ca nu-ti vezi copilul imediat cum vine pe lume. Asta e marele meu regret, ca Eva a stat singurica aproape 24 de ore.
Si eu sunt pentru nasterea naturala, cezariana mea a fost pe motiv de sarcina transversa + placenta previa, circulara de cordon nici nu mai conta aici.
@mihaela maria Prietena mea, nasa fetitei mele a nascut natural, in martie. Are 35 de ani si nascut dupa 6 (sase!) contractii dureroase, in juma de ora. Nu este sportiva, ba dimpotriva nici macar in scoala nu servea orele de sport fiindca are astm. La nasterea naturala te doare inainte dar te refaci foarte repede. La cezariana doare dupa si te refaci greu.
Eh,eu ma laud,l-am vazut pe Basse imediat ce l-a scos din burtoi si l-am simtit la o ora dupa ce m-au cusut si lipid si ce au mai facut el.Si am si stat cu el in camera,am dormit prima noapte obraz linga obraz:)
doamnelor, nu dati cu parul, zau. pana la urma fiecare stie mai bine ce poate sau nu suporta. atita vreme cat exista alternativa, e decizia fiecareia dintre noi
maria, in tarile civilizate, alternativa „cezariana” este folosita DOAR in conditiile in care este necesara. pentru ca acolo medicii par sa inteleaga cat de complicata este recuperarea dupa o astfel de operatie. pentru ca este vorba de operatie.
chiar asa. daca i-ai spune unei fete care vrea sa nasca prin cezariana sa se duca sa se opereze de apendicita, desi nu are nevoie, ar spune oripilata si speriata „nuuuuuu!!!”. culmea, operatia de apendicita este de nenumarate ori mai simpla decat cezariana.
miki- in unele tari civilizate nasti acasa cu moasa…..ceea ce mie nu mi se pare cea mai buna solutie. pana la urma nu mai traim in evul mediu. dar revin, e optiunea fiecaruia. iar eu chiar m-am operat de apendicita degeaba, in clasa a 12-a, ca sa mai scap de invatat. asa ca e gresit exemplul
:))) ok, nici nu puteam sa o gresesc mai rau cu apendicita. pai tu ai fi in stare sa nasti si singura acasa, in conditiile astea. cu cezariana facuta tot de tine. ai fi in toate rolurile mai ceva ca sergiu nicolaescu.
si totusi, moasele lor sunt mult mai pregatite decat asistentele noastre. nu sunt echivalentul a ceea ce numim noi moasa.
Ma bag si eu in discutie desi nu am nici o nastere la activ, prin nici o cale, incercarea de-abia urmeaza…
Initial, mi-am dorit cezariana pentru ca am asistat la nasteri naturale si urletele pe care le-am auzit m-au facut de fiecare data sa ma preling pe peretele de care ma sprijineam. N-am auzit in viata mea ceva care sa ma impresioneze mai tare.
Apoi mi-am dorit cezariana pentru ca imi era frica de epiziotomie sau si mai rau, de ruptura aiurea pentru ca nu s-a facut epiziotomie pe motiv ca nu este nevoie, copilul nu este asa de mare, etc.
Acum, pe masura ce inaintez in sarcina sunt din ce in ce mai convinsa ca as vrea sa nasc natural. Ok, cu epidurala, dar natural. Si nu mai am nici eu 25 ani, am facut sport la viata mea, insa sunt slaba si cu pelvisul ingust.
De ce mi se pare riscant sa nasti acasa, cu moasa? Pentru ca am auzit urmatorul exemplu de la sora unui medic ginecolog plecata in Olanda: simtea ea ca naste si a chemat spitalul sa trimita moasa sau sa vina chiar un medic sa o asiste. Si cei ce i-au raspuns la apel o tot intrebau: dar sigur nasteti acum? Mai spuneti-ne o data ce simtiti? si ea, saraca, spunea. Ok, mai asteptati o jumatate de ora si sunati iarasi. Si tot asa incat era sa nasca singura acasa si cei de la spital sa nu mai ajunga in timp util. Presupune niste riscuri pe care ei (cadrele medicale) nu au cum sa le evalueze prin telefon. Si nici tu, daca nu te pricepi.
eu una sunt contra nasterii acasa, mi se pare foarte riscanta. se pot intampla n lucruri si nu stiu cate femei ar risca viata copilului pentru o nastere acasa. dar in fine la noi nu se pune problema, si mi separe foarte ok asa.
m-ati distrat cu apendicita :))) maria, tin minte ca in a 12a mergeam doar la greceasca la chimie, ca ma lasase in primul trimestru si la sandoiu dar de placere :) nu cred ca am chiulit toata viata mea cat am chiulit in anul ala!
apendicita am facut-o la patru luni de la nasterea lui chiti. de urgenta, cu reactie peritoneala. dimineata la 10 m-am operat, iar la 5 dupa amiaza am plecat acasa pe picioarele mele. a fost atat de banala si de usoara operatia, incat am simtit-o ca o zgarietura pe langa cezariana.
si maria, crede-ma ca daca nu suporta una un travaliu (cum am auzit-o pe doamna „blondy” care a nascut azi), nu stiu cum o sa suporte durerea de dupa cezariana!
subscriu la tot ce ai spus.din pacate la mine a fost nevoie de cezariana, ca se dezlipise placenta,bebe nu mai respira bine si dilatazie zero.insa e drept ca mi-as fi dorit de o mie de ori sa nasc pe cale naturala din motivele enumerate de tine, plus frustrarea ca nu mi-au aratat macar puiul dupa ce l-am nascut, darmite sa mi-l puna pe burta, cum se face ca sa ia contact cu mama!
eh, nu stiu daca vreodata am sa ma fericirea sa nasc natural, poate la al doilea , desi am inteles ca sunt slabe sperante, in urma unei cezariene precedente…
Nu ştiu cum fac alţii, dar doctoriţa mea a adus în discuţie cezariana de-abia la 38 de săptamâni, când echograful a indicat bebe de 4 kilograme. A zis că am bazinul cam îngust şi că nu e convinsă că o să reuşim să scoatem copilul pe cale naturală. Asta în condiţiile în care eu aveam colul deschis de 3 săptămâni şi „negociam” dacă să încercăm să mai stăm încă una sau să îmi provoace naşterea în ziua respectivă.
Până la urmă mi-a provocat-o atunci, pentru că eu am insistat că vreau să nasc natural, nu să mă taie, iar bebe luase constant câte 300 g. pe săptămână în ultimele 7 săptămâni, deci ar fi ajuns oricum la 4 kilograme, cu toată posibila eroare a echografului.
Şi mie mi-e frică de durere, aşa că am apelat la o epidurală. N-a fost chiar simplu nici aşa, dar nu pot să mă plâng nici de amintiri urâte, nici de dureri insuportabile după.
Am născut seara la 10.25, mi-au pus copilul în braţe imediat, iar a doua zi „zburdam” pe coridoare spre sala de alăptare.
Aşa că, din punctul meu de vedere, naşterea vaginală („pe jos”, cum ziceau asistentele în materintate: „sunteţi născută pe jos?!” – am auzit întrebarea asta de mi s-a acrit în 3 zile cât am stat acolo) e oricând de preferat, dacă e posibil d.p.d.v. medical.
Iar dacă ţi-e frică de durere, vorbeşti cu medicul şi ceri epidurală !
PS: Am întrebat-o ulterior pe doctoriţă de ce nu am discutat varianta unei cezariene mai devreme. Mi-a răspuns că nu aveam nici un motiv să nu pot naşte natural, deci nu avea rost să deschidă ea discuţia. Şi cum nici eu n-am cerut aşa ceva, a considerat problema rezolvată!
Slavă Domnului că mai sunt şi medici d-ăştia !
Treaba cu nașterea acasă nu e deloc din Evul Mediu. E o alegere care se potrivește mănușă unor femei cu un istoric medical bun, eventual cu încă o naștere (sau chiar două) naturală la activ, fără complicații și fără probleme. Sunt și excepții, situații care nu au fost suficient analizate înainte de permiterea unei asemenea decizii, dar sunt convinsă că în timp managementul lor va fi mai bun. Pentru că e totuși o alternativă recentă la clasica spitalizare.
Nu sunt în măsură să vorbesc despre alte țări, dar aici o midwife care e autorizată să supravegheze home-birth are 6 ani de studii superioare, plus experiență de câțiva ani minim în obstretică de spital.
Aici moașele sunt cele care controlează totul la o naștere naturală, homebirth sau clasică, doctorul apare pe final, la momentul expulziei și mai mult pt eventuale probleme.
Toate femeile cu care am stat de vorbă și care au trecut prin procesul ăsta – sarcină+naștere – au spus că le preferă pe moașe de 1000 de ori. Asta ar trebui să spună ceva!
Desigur, nu se recomdandă nașterea acasă dacă sunt minim de probleme, oricum sarcina e întotdeauna monitorizată de specialist, indiferent de alegerile personale, deci …
Toți specialiștii în obstretică și ginecologie convin acum, pe plan mondial, că cezarienele TREBUIE să fie doar o soluție de criză, nu o alegere.
Nici epidurala nu trebuie să fie o alegere, pt că și aia presupune sumedenie de riscuri, și pt mamă și pt bebe, ca orice anestezie și procedură intrusivă.
La fel și epiziotomia – câte femei au habar de ex în Ro, unde e o procedură aproape stupid generalizată în cazul nașterilor naturale, că mai repede se reface, și complet, o ruptură naturală de proporții mici sau medii, decât o tăietură transversală a mușchiului. Pentru că ruperea naturală se vindecă natural, exact cum a spus și Simona, unde tai nu se mai lipește la loc ca înainte!!!
Deci ideea ar fi că în Ro este încurajată transformarea unor proceduri de urgență în unele de rutină. Din grabă, incompetență, indiferență, nepăsare. Este cinismul ăla al sistemului medical la care prea puțini specialiști sunt imuni, din păcate.
Dacă n-aș fi urmat aici cursurile alea pre-natale, obligatorii la prima naștere (!!!), dacă n-aș fi citit tone de materiale informative, în disperare de cauză, dacă n-aș fi stat de vorbă cu zeci de moașe australiene, aș fi fost și eu o tipă naivă și neinformată care ar fi crezut în epidurală, cezariană etc. Că iau durerea cu mâna!!! :((
După prima cezariană de urgență aici, caz f special și complicat, eu pe morfină 48 de ore și spital întors cu fundul în sus din pricina ineditului situației, am avut copilul la sân în 3 ore. Cu anestezie generală! Și apoi copilul lângă patul meu pe toată durata șederii, nu mai vorbesc că eu am ținut-o lângă mine în pat, în ciuda politicilor spitalicești anti-SIDS!
Iar la a doua, și aia complicată de numa-numa, dar cu rahianestezie, Anna a fost la sân după vreo oră. Dar am putut să o ating, să o mângâi, a fost ținută în brațe de soț, care a asistat la întreaga procedură (excepție fac operațiile cu anestezie generală), în 2 minute după ce a fost extrasă!!! Încă se lucra la uterul meu și organele interne când nouă ni se făceau poze și ne zâmbeam!!
Sunt momente care nu pot fi înlocuite cu nimic. Momentele astea înseamnă hormoni care lucrează și lapte care se produce. E ajutată legea firii, întreruptă și așa brutal de intervenția chirurgicală.
M-aș îmbăta mangă dacă toate lucrurile astea și-ar face drum și către România!!!
Prea multe femei suportă consecințele unui sistem de rahat!!! Fără nici o exagerare!
Luminița – se poate fără probleme naștere naturală după cezariană. Cu condiția ca motivele care au dus prima dată la cezariană să nu se repete la a doua sarcină. Și ca intervalul dintre nașteri să fie de minim 1 an, pentru evitarea rupturii uterine. Aici este standard opțiunea, abia după două cezariene devine prima opțiune tot o cezariană. Eu una am intrat natural în travaliu a doua oară și abia după 30 de ore, în condiții de stres al bebelui, poziționare posterioară și epuizare totală a mea (nu dormisem vreo 2 nopți înainte), s-a optat pt cezariană de urgență, din nou. Care a fost până la urmă ce trebuia, s-a dovedit că era mai mult decât necesară, din păcate. Dar eu sunt un caz ieșit din comun, ce să-i faci … :))
Si eu sunt 100% pentru nasterea naturala. Si fara epidurala (cum am avut eu). Insa pentru o nastere naturala usoara, in Ro, conditiile sunt zero. O nastere naturala implica un travaliu, mai scurt sau mai lung. In care travaliu e extrem de important sa te simti bine. Sa te poti relaxa. Sa faci ce simti nevoia sa faci, sa iti asculti corpul.
Ei, cand esti obligata sa stai intr-o camera de spital, maxim sa faci cateva ture pe scari, ascultand alte gravide in aceeasi situatie cu tine, cand mai vine moasa sa te dilate un pic si sa te certe ca de ce stai/nu stai in nush ce pozitie, cand esti obligata sa stai fara chiloti si cu somoiogul de vata, cand nu esti tratata cu respect si intelegere, atunci travaliul devine un cosmar. Si astepti sa se termine cat mai repede, sa scapi. Si incepi sa numeri, sa te uiti la ceas, sa te stresezi. Si ceri epidurala :)
Am vazut acum ceva timp, la o prezentare a unei prietene dragi pentru niste viitoare mamici, cateva filmulete cu nasteri naturale. Naturale. In care mamele, in timpul travaliului, faceau exact ce simteau. Una facea dus, una a vrut sa fie lasata singura cu copilul din burtica :), uneia i se facea masaj la picioare non-stop. Nici una din mamele astea nu urla, nu tipa, nu plangea. Traiau acele momente la maxima intensitate, in felul lor. Asta, dupa mine, e nasterea naturala. Acasa, la spital, nu conteaza. Pana la urma nasterea in sine si ultimele minute de la dilatatie 8 la 10, sunt nimic. Travaliul e ala care ne omoara :)
netinand cont de mizeria din spital, in travaliu am fost lasata sa fac ce simt, m-am plimbat pentru a usura durerea, nu am fost taiata, moasa nu s-a suit pe burta mea, mi-au vorbit bland tot timpul, m-au ajutat si moasa si doctora. am avut travaliu real cu contractii si tot tacamul 4 ore, tinand cont ca a fost prima nastere. mi-am pupat copilul imediat, i-am facut si poze, am vorbit si la telefon fara ca cineva sa-mi interzica ceva. m-am dus in rezerva pe picioarele mele, alergam la copil de parca eram la maraton, nu abia nascusem. recuperarea a fost incredibil de rapida, firele resorbabile din interior au fost mai nasoale ca m-au tinut vreo 2 saptamani. si as mai trece inca de 10 ori prin asta, desi eram pornita rau pe cezariana la inceputul sarcinii. daca se poate natural, de ce nu?
@alina:merci.tare mi-e teama insa ca si la mine va fi nevoie si a doua oara de cezariana.nu ma dilatasem deloc cum tièam zis si in plus, am un bazin al naibii de stramt:-(
perfect de acord cu alina. luminitza, se poate naste pe cale naturala chiar dupa doua cezariene.
intr adevar se abuzeaza de cezariene si epiziotomie la noi in ro din pacate.
eu nu am nascut acasa, insa am nascut doar cu moasa intinsa fiind pe un pat normal, intr-o camera atat de optimist decorata si colorata incat nici nu vedeai masa cu instrumentarul si materialele necesare. in comparatie cu nasterile anterioare, aceasta despre care scriu, a fost fara epiziotomie motiv pt care recuperarea a fost imediata. copilul nu a fost mai mare decat fratii sai nascuti in romania cu epiziotomie!
exemplul cu operatia de apendicita falsa pt nu stiu ce motiv nu prea e de mandrie, sincer! iar medicul care a facut asta e cel putin dubios.
mihaela maria- nu ma mandream, ma amuzam. iar medicul nu are nicio vina atita vreme cat eu sustineam ca am simptome. oricum, o sa tin comt de punctul dvs de vedere si nu o sa mai spun decat lucruri de care sunt mandra, ca sa nu creez dezbateri gratuite
maria, pe mine m-a distrat :) ai avut si unmare curaj sa faci operatia :)))
recunosc ca eu in a 12a am fost cred la fel de fericita ca am facut varicela si am stat acasa vreo trei saptamani :)
la mine n-a fost asa un succes…m-am operat vineri, luni eram trimisa la scoala. acu, ca am ajuns sau nu nu mai tin minte
Absolut subscriu la comentariul Alinei. Cum si la mine problema de cezariana s-a pus abia in saptamana 42 (nu radeti, am stat 12 zile peste termen), pana atunci am avut vreme sa ma documentez cum e cu moasele, nasterile acasa, si procedurile de urgenta (considerate mai nou „de rutina” in Romania)… Si unde, la inceput mi se parea si mie (la fel ca Bogdanei) ca a naste cu moasa e ca in filmele de epoca unde barbatii faceau 13-14 pe coridor si diferse muieri cu galeti de apa calda si carpe se preumblau pe coridoare si faceau „shhh” catre asistentza… well, am inceput chiar sa imi doresc o nastere acasa cu moasa. Ceea ce n-am avut norocul sa am, si nici la a doua nastere (pentru ca nu sunt candidata la VBAC, din aceleasi motive ca la prima – dar doctoritza a stat sa discute cu mine o ora de ce nu sunt candidata, nu m-a informat pur si simplu ca si a doua oara voi naste tot cu C… mi-a oferit informatii complete si detaliate), dar oricum ma bucur sa stiu ca exista alternative. Ce mi-a placut mult a fost totusi faptul ca orice moasa, pe langa toate studiile care le are si experienta, mai are totusi si multe instrumente la indemana in cazul in care lucrurile merg mai putin ideal, si intotdeauna isi pastreaza deshisa calea spre spital, cu cate moase am vorbit, niciuna nu a spus ca e ok sa nasti acasa daca cel mai apropiat spital e la 2 ore cu masina de tine… Deci au si planul „b” la indemana tot timpul.
Exista un filmuletz foarte educativ, se cheama „the business of being born”, poate e putin subiectiv (pentru ca predica nasterea acasa) dar are foarte multe informatii utile, si ce vezi acolo se intampla, nu sunt povesti.