Copilul meu sforaie satisfacut pe pieptul meu (pozitia o cunoasteti deja, e cea de aici), iar eu m-am apucat sa va povestesc totusi si restul zilelor petrecute acolo. Adica in spital. Care sunt cam talmes balmes in capul meu, oboseala avand un cuvant greu de spus in ultima perioada.
A doua zi, dupa plecarea de la terapie intensiva, la noua dimineata, in pofida sfatului doamnei Rodica, Kaiser peste asistentele de pe etajul 1, cum ca: sa fac bine si sa stau in pat ca ma pot duce la copil si la ora 12:00, m-am infiintat cu ajutorul unui scaun cu rotile la puiul meu.
Dragoste la prima vedere. Cred ca sunt cea mai cioara de pe aici, ca mie una mi s-a parut cel mai frumos bebe pe care l-am vazut. Incredibil de mic, am simtit exact ce am simtit si la Chiti. O frica imensa sa il iau in brate. Daca il scap, daca se sparge, daca nu il iau bine? Wake up, woman!
Tot din categoria: „Daca nu am de ce sa ma stresez, eu totusi gasesc un motiv de stres”, am dat directive acasa, sa mi se faca ceai de fenicul, chimen si anason, vreo doi litri minim, ca sa inceapa Fulga productia. Ceai pe care l-a baut pana la lasarea serii. A doua zi am luat-o de la capat. Rezultatul a fost ca de vineri dupa amiaza am inceput sa produc. In exces. Pentru ca oricum copilul nu manca inca la san. Asa ca Fulga s-a transformat in Mulga aka Pamela. Cu canalele blocate. Si m-am pus pe bocit. De dureri. M-am rugat de o asistenta sa imi desfunde canalele. Si a tot desfundat la ele pana mi-a dat sangele. Lucru pentru care i-am si multumit. La propriu.
Si dupa aia m-am conectat la o pompa. Profesionala. Cu piston. ProLactina o cheama. Cea mai tare din parcare! Avent e mic copil pe langa ea, Chicco e de doi lei. Pacat ca nu se gaseste decat in spital. Am reusit la un moment dat sa o iau in rezerva, desi am luat-o pe semnatura si am lasat copilul „gaj” la terapie intensiva, unde era cazat. De vineri dupa amiaza si pana luni am primit interdictie la lichide. De orice fel. Doar cat sa imi umezesc buzele am avut voie. Duminica am fost sub observatie toata ziua. Daca nu dovedeam ca mi-am imbunatatit vizibil situatia cu lactatia, nu primeam aviz de externare. Asa ca duminica s-a scurs astfel: sterilizat, comprese cu gheata, muls, vizita la copil, sterilizat, comprese cu gheata, muls, vizita la copil. Si tot asa. La 1 noaptea eram singura nebuna care mai bantuia pe holurile spitalului, ca sa duc un ultim biberon de lapte pentru domnul cazat cu un etaj mai sus.
Nu mai spun cat am bocit, ca nu are sens. As fi luat primul copil intalnit in cale, numai sa il pun sa suga, sa scap de durerile pe care le aveam. Inutil sa mai spun ca am fost la un pas sa creez un razboi intre etaje, pentru ca de la etajul 1 am primit directive sa nu imi pun sub nici o forma comprese reci, iar de la etajul 2 am primit directive sa imi pun ca numai alea ma salveaza. Cand am spus etajului 1 ce a zis etajul 2 si invers, tot eu am fost la un pas sa mi-o iau peste bot. Totusi, cea mai tafnoasa a fost domnisoara asistenta de la etajul 1 care mi-a zis in sictir ”Atunci de ce m-ati mai intrebat? Ca evident ca nu o sa ascultati o biata asistenta, ci o sa ascultati un doctor” . La asa atitudine, sigur ca n-am ascultat-o. Plus ca in dulcele stil spitalicesc romanesc, mi-a servit mai intai o portie de morala spusa pe un ton indignat spre ridicat, in loc sa vina cu idei si sfaturi. Dar, ce ma mira, oare?
Cam atat despre lupta mea de a ocoli furia laptelui. In final, adica azi, dupa doua saptamani, lucrurile s-au mai reglat cat de cat. Ranile sunt, durerea exista, surplusul exista si el in continuare, dar totusi, sunt departe de suferinta din spital.
Concluzia este ca desi ai experienta, poti sa o patesti rau de tot! Mai rau decat in cele mai negre cosmaruri ale tale.
cum ma interzis la lichide? si cum ai rezistat?
Ma bucur ca s-a imbunatatit situatia . Cand te-am auzit la telefon ti-am plans literalmente de mila .
maria, am mai fentat si eu. oricum eu nu beau de obicei lichide, asa ca nu a fost prea greu :) m-am rezumat la jumatate de litru pe zi.
laura, mi-am plans eu de mila. mai mult ca niciodata. de fapt, cred ca tu ma intelegi mai mult ca oricine… chiar daca povestile sunt diferite, durerile si chinurile sunt la fel
Intreb si eu, cum fara lichide?
Faptul ca bei lichide (in exces) nu e neaparat nevoie sa duca si la cresterea productiei de lapte, in paralel, ci doar sa faci pipi mai mult.
In astfel de cazuri se pun comprese calde la inceput, se golesc sanii (muls cu pompa sau pus copilul la san!), iar apoi se vine cu compresa rece pe sani.
Despre personalul medical…..nimic nou sub soare!Trist!
Alaptare placuta sa ai!
aoleu eu as innebuni, ca eu sunt fan lichide.
rox, ideea a fost sa nu mai dau „apa la moara”. iar consecinta lichidelor nu era doar pipi mai mult, ci si lapte mai mult, tocmai pentru ca eram hidratata.
maria, ti-am spus, la mine n-a fost pierdere. mai mult, eu a trebuit sa ma fortez sa beau 2 litri de ceai. recunosc ca in a doua zi de operatie nici nu am avut voie altceva sa pun in gura…
Offf, te inteleg perfect! Si eu am patimit vreo 3 saptamani pana s-au vindecat ranile de la sani.
Despre comprese la mine functiona in felul urmator: comprese reci dupa ce alaptam si calde inainte de alaptat.
Pare o poveste sf. Trebuie sa fi nascut intr-o maternitate romaneasca, una de stat, ca sa iti dai seama ca asa stau lucrurile. Mi-a placut povestea cu asistentele. pe mine ma fascinau: fiecare avea de dat cel putin o indicatie pretioasa si indicatiile lor se bateau cap in cap
fifi, sf-ul abia acum urmeaza si grotescul… as usual, I saved the best for last :))))
georgiana, ranile alea de supt abia acum au inceput sa apara, ca a prins copilul forta. pana acum au fost legate de canale blocate, si deblocate cu forta si rani produse de pompa miracol…
oooooof.
Tine sanul f f bine ca sa nu=-ti faca rani, ca fiind greu ii pica din gura, ranile sunt de la pozitia incorecta, nu de la puterea copilului, combinata cu sensibilitatea mamei, eu si la GH am abut un pic, desi stiam lectia…La Sofia…na, o sa povestesc eu odata, pot sa spun doar ca atata vreme cat scrii pe blog e bine, eu am crezut ca ,a sinucid, LOL
(nu e de ras..)
Oricum, ai un bebe asa bestial in cat pare din alta epoca povestea asta horror:))
tu, bogdana…
deci nu vreau…
deci n-am rut sa citesc. da’ am citit.
si m-a luat cu tremurat.
si nu vreau… :S
ete na, si ce faci? nu mai alaptezi? fii barbata zoe!
:))) asa, mah! da cu biciul, ca terapiile soc functioneaza mereu :))
pai da, dupa cum ai zis tu deja, curaj gaina..