Nu-i dracul asa negru dar nici alb nu e. Adica treburile stau cam asa:

David are o forma cronicizata, ceea ce inseamna ca va dura pana ii va trece suieratul. Inca tuseste, are secretii cu duiumul, iar dupa efortul de a sta in fund si de a se zbengui pe loc incepe si suiera. Si-a creat mecanisme de autoaparare cand incerc sa ii dau medicamentele. Incepe si da frenetic din maini, a negatie din cap, in timp ce buzele sunt sigilate si pecetluite. Si se uita la mine cu o privire care spune „Ïar ma chinui? De ce mai chinui atata? Nu vezi cat de mic sunt?”. Altfel este cel mai vesel copil. La cat de dolofan este e plin de energie si chiuie cat e ziua de lunga. Am reactivat si scaunul de masa, unde isi ia gustarea de fructe si masa de legume. Pentru ca, da, in toata nebunia asta ne-am si diversificat. La legume trebuie sa ma opresc eu, atat de mult mananca, si are seri cand i se face din nou foame la juma de ora, insa cu fructele nu se innebuneste deloc. Am reactivat si tarcul Rebeccai si sta acolo cuminte si se joaca printre zeci de jucarii. Duce totul la gura, nu am mai pomenit asa ceva, parca i-ar fi mereu foame (poate chiar ii este, el stie!)

Rebecca nu aude. Si ce-i mai rau este ca incearca uneori sa arate ca de fapt aude. Si de aici pornesc niste situatii de-a rasul plansul. Aseara de exemplu, Radu ii spune: „Hai sa imi arati unde e ciulamaua.” Ea intr-un moment de intelegere turcesc spune: „Dar nu vreau cu cascaval!” Elocvent, nu?

Rebeccai ii curg mucii. Multi! Cata frunza cata iarba! Rebecca tuseste. Rar, ce-i drept, adica dimineata la trezire mai mult si mai putin dupa. Dar oricum tuseste. Si cica se inscrie in tiparul normal al evolutiei. Oricum deja m-am saturat de cati doctori au vazut-o. M-am saturat si de tratamente prin telefon si de chestii de genul „da-i si Zinnat”(dupa ce i-am dat augmentin si cedax). Si de ce sa ma mai mir cand din fundul ei ies numai chestii dubioase?

Eu cica, stau prost cu moralul. Cica nu gandesc pozitiv. Eh, la mine treaba sta cam asa: Suntem in 11 noiembrie (pardon 13, pe 11 m-am apucat sa scriu povestea asta). De pe 2 octombrie imi tot zic ca gata, intr-o saptamana suntem toti bine. Din doi octombrie am zis de doua ori ca plecam la munte. Prima oara am impachetat, am facut cumparaturi cu de-ale gurii, dupa care am despachetat si am consumat cumparaturile in granitele casei noastre. A doua oara am reusit sa plecam, numai ca ne-am intors mai devreme decat ne programasem. Acuma, zic si eu cum zice toata lumea, gata ce sa ma mai lamentez. O sa treaca. Si cu toate astea, e greu cand iti petreci trei ore de la noua la doispe dand serii de medicamente, facand aerosoli, alaptand si cam atat. Si am ajutoare! Si asa ma prinde dupa amiaza, o iau de a capat cu procedura in caz de boala, si realizez ca a mai trecut o zi, eu tot nu reusesc sa ies din treningul de casa, sa imi pun lentilele la ochi, sau chiar sa ma spal pe dinti. Da, e cam patetic, stiu. Ma simt neingrijita, neglijata. Nu m-am mai dat cu oja de nu stiu cand.

Mai nou am aflat ca si pneumonia mea e cu chestii astmatice, si ca un colt nenorocit din casa, innegrit de la umezeala este vinovat pentru toate relele din casa. Adica intr-un fel el intretine situatia de fapt. Drept urmare azi coltul impricinat a fost curatat cu o solutie si inchis accesului catre publicul larg. Sa vedem acum cum o fi treaba. Basca, am luat augmentin cam degeaba pana acum. Mai nou tre’sa iau o chestie care da somnolenta, Ketof pe numele lui. Daca intr-o saptamana sunt tot astmatica si cu plamanii ciuruiti de boala, trecem pe the one and only Zinnat.

Totusi,iese soarele si pe strada mea… Diseara merg in Coyote! Auuuuuuuuuuuuuuu!!!!

PS: si pentru cresterea moralului, a trebuit sa tai parul. Promit ca revin si cu poze!

Later edit: Radu ma trage de urechi ca nu am spus nimic despre el. Deci, doamnelor si domnilor, este la fel de bolnav ca si mine. Tuseste chiar mai rau decat mine, poate si datorita faptului ca e mai mare decat mine. Deci, nu a scapat nimeni din casa. Nici macar cei din afara casei, pentru ca si ai mei parinti bolesc de mai bine de doua saptamani. Asa ca watch out!