Ioanul nostru a bifat ieri prima aniversare de nume. un pic mirat de ciocnitul paharelor de vin si de fetele zambitoare, a stat cuminte cu fundul pe masa si a ros de zor un capac de sticla. noaptea a tinut sa petreaca si el, la fel cum face de la sf andrei incoace, deci ne-a tinut cu scobitori la ochi cam non stop. azi ne-am luat noi revansa si l-am tracasat cu drumul de intoarcere, si cu noutatea vechiului cuib numit acasa, pe care se pare ca l-a cam uitat, dupa aproape trei saptamani de Sinaia. vedem la noapte cum se comporta. nu de alta, dar altfel s-ar putea sa avem nevoie de niste cafea intravenos. Sper ca peste ani si ani sa nu ne injure ca are acelasi nume cu inca 3 milioane de romani.