Noile aptitudini ale lui David ne-au obligat ca odata intorsi acasa sa ii amenajam un spatiu dedicat, in care sa se manifeste la adevarata lui valoare, fara ca noi sa fim non stop cu ochii pe el. Toate bune si frumoase, numai ca in momentul in care noi incercam sa disparem din raza lui vizuala, incepe un intreg concert care se termina previzibil in plans daca noi ne jucam prea mult cu nervii lui si nu aparem la prima chitaiala. Deci, am amenajat spatiul de joaca, am facut si loc de manevre fata-spate, stanga-dreapta smad, mai avem de pregatit ceva care sa il convinga ce interesant e daca se si ridica in picioare. Si apoi sa te tii!
Summer in Thassos
Hehe, ce frumos s-a inscris in peisaj, zici ca e si el un plush :)
Vezi ca exista de la Chicco un fel de tarc din plastic alb, arata ca un gardulet si pe care noi l-am folosit cu mare succes la Philip iar acum e la aia mica a sora-mii unde este iarasi folosit cu succes. Poti sa-i ingradesti locul de joaca si cu toate astea sa nu se simta ca in tarc pentru ca el va sta in continuare tot pe parchet.
Altfel vorba lui Nati, zici ca si el e un ursulet de plus printre celelalte plusuri de-acolo.
sounds (and looks) sooooo familiar … :)
noi avem, acum, spatiul de joaca in camera Mariei si Annei, pe care, in caz de ceva, o putem bloca cu gardutul de siguranta. Si suntem vizibili daca stam in bucatarie. Partea proasta e ca gardul e valabil doar pt Catrina, cele mari stiu deja sa-l deschida fara probleme (si suntem la al doilea, cu cel mai complicat mecanism pe care l-am putut gasi, sunt trei chestii care trebuie actionate, dintre care 2 simultan!!). Tarc nici noi n-am avut, mie mi s-a parut mai potrivit in camera lor.
:) m-am gandit si eu la varianta cu gard, dar mi-e ca il considera ceva interesant de tras, si el cand se pune pe tras nu se mai opreste :) asa ca deocamdata ramanem pe varianta asta, si asteptam sa se ridice in biped si sa se plictiseasca de facut balansul pe burta ca isi face fata afis pe podea :)
Oricum, constat ca nici voi nu aveti deloc jucarii …
nuuuuuu, deloc chiar! tu vezi vreuna?
Si David unde e :P?
Mie mi s-ar parea ca fotoliul ala numa’ bun de urcat pe el e. Ati incercat sa-i dati un cablu cand dispareti din raza lui vizuala :D? Eu cand nu-l mai aud pe Tudor prin zona sigur a zarit un cablu, sau a ajuns la el, sau deja trage sa-l bage-n gura :D. Il linisteste ca prin farmec…
nuschu, chiar nu ne-am gandit la asta.. o sa ma gandesc de unde trebuie agatat… la noi cand chiti era prea linistita insemna ca sigur coace ceva… si nu de bine :)
Nu pot sa ma abtin de la un comentariu. Reactionez acum pentru ca „rasfoiesc” cu mici intarzieri blogurile. E spectaculos locul de joaca. Am spus „wow!” si-am click-uit sa vad mai in detaliu. Mi-as dori si eu unul numai al meu. Cata lumina, cata viata, cata culoare, cat spatiu… Si niste ochi mici care privesc cu seriozitate catre aparat. :)