David musca. Cu o tenacitate de invidiat, David isi marcheaza teritoriul, lasand in urma cate patru dungulite mici. Indiferent ca e vorba de jucarii, sau de sursa principala de mancare.

David nu mai doarme. Se trezeste incepand cu sase jumate – sapte si are chef de joaca. Rade, chiuie si tipa de incantare, la o ora la care altii incearca sa mai fure cate o picatura de somn.

David are apucaturi n0i. Face cu mana cand pleaca cineva si baga cate un „Ah, aaah”pe post de „Pa, pa”. Plimba masinile, arunca mingea si incearca sa o prinda, pune cuburile in cutie la locul lor, trage de cartile care ii sunt la indemana inaltimii sale. E reticent si analizeaza cu maxima atentie orice persoana noua. isi manifesta clar preferintele pentru ma-sa, ta-su si sora-sa, iar cand unul din noi vine acasa este o isterie generala.

David e un runner. Deocamdata in patru labe, cum prinde ocazia cum pleaca in cercetari. Si cerceteaza meticulos, astfel incat nici un colt din casa nu mai are secrete pentru el. Si viteza lui este uimitoare, pentru ca in secunde el este in partea cealalta a casei. Seara face intreceri cu sora-sa. Cu noi nu poate, pentru ca dupa doi metri ne dor infiorator de tare genunchii si ne declaram invinsi.

David nu mai vrea fructe nici de la borcan. Deocamdata il fraierim amestecandu-le cu cereale. Sa vedem ce mai nascocim peste o saptamana. In schimb, la masa principala se bat turcii la gura lui. Somon, pangasius, piept de pui, ficatel, spanac, brocolli, cartofi, perisoare, nu conteaza. Mancare sa fie!

David bea apa. Si chiar ii place. E singurul lichid pe care il bea in afara de laptele matern.

David incepe sa devina un baietel.