Fara sa vreau in mod intentionat, timp de peste 10 zile nu am mai scris nimic pe blog. Intr-un timp, nu trecea o ora fara sa intru sa fac un check asa scurt. Pe la mine, prin alte parti. Devenise ceva absolut esential. Acum au trecut atatea zile si vad ca am supravietuit. Nu a fost un test. Atata doar ca nu am avut nici o clipa libera. Zero. Si recunosc ca mi-a fost dor. Mi-a fost dor sa vad ce mai face unul, altul, sa mai povestesc ce s-a mai intamplat. Asta de bine ce imi pusesem in cap sa scriu in fiecare zi. Am tot stat si m-am gandit ca poate m-a influentat si „sorella”de la Antipozi. Ca poate legaturile create sunt mai puternice decat credeam si ca vrem nu vrem ne influentam una pe cealalta, in moduri in care poate inca nu le putem intelege/accepta. Si totusi, eu vreau sa scriu, sa fie clar, si vreau sa o fac in mod curent si repetat. Ca exercitiu pentru mine, ca sursa de informare pentru multi apropiati aflati mai aproape sau mai departe. Deci, continuam. Iar ca time line, pai s-au intamplat urmatoarele:
- mi-am pus aparat, ceea ce inseamna ca o saptamana nu am fost capabila sa mananc decat mancare asemanatoare cu cea a lui David. Nici acum nu pot sa musc, dar cel putin nu mai am dureri surde si permanente.
- m-am pricopsit cu o enterocolita. Nasoala. Doua kile date jos scurt. Recuperat un kil ulterior. Toata lumea ma sfatuia sa mananc paine prajita. Eu ma uitam crucita si ma intrebam cum sa mananc paine prajita cand nu pot manca decat terciuri.
- chiti a inceput sa faca febra. mica, ce-i drept. am dus-o la analize, infectie. inca nu stim unde e localizata, se pareca in gat. bagam zinnat
- am vaccinat copiii cu prevenar.
- am racit si eu si Radu. copilul mic se tine ferm pe pozitie. adevarul este ca stam cu masca pe fata non stop, parca e carantina in casa asta.
- am alergat dupa diverse si cu diverse probleme, cum nu am mai facut-o din zilele mele bune. intre ghilimele bune, pentru ca acum mi-am dat seama ca e sport extrempentru mine sa fiu 12 ore pe drumuri, cu pauze scurte pentru mesele lui David
- David a mai adaugat la panoplie inca un dinte, numarul cinci, ceea ce a insemnat pentru noi vreo trei nopti dormite pe apucate. acum se pregateste pentru alti dinti, si ne incearca iar limitele (ne)dormitului
- am fost la teatru dupa nici nu mai stiu cati ani, vreo doi sa fie, la ivan turbinca. draguta piesa, o recomand. am venit acasa cu ritmurile de folclor moldovenesc in varful degetelor si in sange.
- cam atat, pe foarte scurt.
Sper sa nu treaca inca doispe zile ca sa mai scriu din nou.
Ma bucur ca ai revenit :). Eu verific in fiecare zi blogurile de suflet si ma intristez cand nu gasesc nimic nou…Imi place sa vad ce fac alti bebici si sa citesc din experienta altor mame. Va dorim nopti linistite, cu tot cu dinti:d. Si noi am fost cam amarate zilele astea, din motive de dinti si febra.
Bine-ai revenit! Asa-i primavara si noi suntem inca cu muci si nas infundat, tuse pe alocuri.
Ce fel de aparat??????
Go, David, go!
Ei, se intampla sa avem perioade mai grele si mai incarcate.
La tine a fost si mai greu, ca s-au adunat probleme de sanatate, ceea ce nu e de dorit.
Sper ca ati trecut de ele, cred ca doar raceala a mai ramas, nu?
Cat despre dintisori… imi aduc aminte foarte clar cum a fost. O dadeam dintr-unul intr-altul si era un urlet continuu. Eu nu sufar foarte tare cand se lasa cu treziri dese noaptea, dar ma termina maraiala zilnica.
Tin pumnii sa reveniti la rutina zilnica.
bravo pentru aparat. o sa fie din ce in ce mai usor, o sa vezi. la activarea lunara mai doare nitel, dar suportabil
maria, stai ca-i abia inceputul. sapt viitoare imi monteaza doua inele jos, iar la inc lui mai trec printr-o extractie, ca sa faca loc si punem si sus aparat… distractie mare, nu ma plang :)
jur ca asta ma pregateam sa scriu si eu, evident, vorbesc de prima parte:)))si da, e mai mult decat dependenta chestia cu scrisul, clar! pupam.
pai da, dar cine o sa aiba dinti perfecti? adelin are aparat de vreo 3 ani si inca rezista :)
Sorella, eu nu ma opresc din scris. La o adica as fi putut sa fac asta exlusiv in privat, atata ca, daca ai citit comentariile la ultimele mele postari, (ai sa intelegi de ce) mi s-a facut lehamite de scrisul public.
Scrisul e bun, decanteaza, filtreaza, te re-echilibreaza (si calibreaza). Cu conditia sa poti sa-l practici. E ca si cu sportul. Timp sa ai. Si vointa sa-l faci o prioritate. :)
M-am gandit ca aveti voi ceva de n-ati mai zis nimic, sa fiu sincera, vroiam sa te sun. N-am apucat. Imi pare rau sa aud c-a fost, iarasi, legat de sanatate. Sper sa nu se mai repete, da? :)
Pupam.
subscriu la ce a scris Maria. Bravo pentru aparat.. Imi aduc aminte cum am suspinat la postul Mariei care anunta ca si l-a dat jos. Si iata-ma acum (dupa un an si vreo 7 luni de purtat) cum am si eu dintii aliniati si zambesc asa cum trebuie..
Cat despre dureri..te obisnuiesti. Merita toate sacrificiile :)
Si vrem sa scrii mai des! Sa va faceti toti bine si sa pui aici poze cu familia fericita :D
deci eu asta cu sa-mi scoata dinte bun ca sa imi faca aparat mor.
ma tot invart in jurul cozii cu aparatul, maselele de minte clar trebuie scoase macare 2, dar sunt sanatoase, daca la batranete trebuie sa-mi leg o lucrare de ele? toti batranii mi-au zis sa nu le scot:D
Dintii mei sunt uratei, dar sanatosi, de aia sunt in dubiu cu frumusetea alinierii…. eu in 30 de ani , 2 sarcini ai aproape 4 ani de alaptat am avut 2 carii medii, ca sa intelegi despre ce e vorba.
Chiar daca ei nu arata cei mai hollywood.
degetica- pai la mine nu a fost doar o problema de estetica. fiind foarte prost aliniati, muscam doar pe cei de jos si asa s-au tot cariat. si n-a fost nevoie sa-mi scoata vreunul.
pe mine m-au speriat ca tre sa-mi scoata unu din fata ca sa mi-i alinieze, de aia sunt indoita, cred ca o sa mai cer pareri imediat ce ma simt in stare sa umblu si cu problema asta, am retinut oricum unde ai fost tu, pare super fain acolo.
Ce bine ca nu ti-au scos nimic!
sabina, problema mea e la fel ca a Mariei, la care s-a mai adaugat o chestie mostenita genetic, mandibula retrasa mai mult decat trebuie, adica 12 mm fata de 6 mm cat e normal. si crede-ma 6 mm conteaza in economia muscaturii enorm. si ca sa fac lucrurile cum trebuie ar fi trebuit sa fac operatie. adica sa mi se „fractureze” mandibula si sa mi se bage niste placute, care sa acopere gap-ul acela de 6 mm. ceea ce, sincer nu mai sunt dispusa la varsta asta. deci o extractie ca sa imi faca loc pentru lopetile pe care le am in restul gurii e un compromis mic fata de niste metale bagate in gura :)))
si chiar nu mai e vorba de estetica la mine, ca sincer, la 33 de ani am trecut de mult peste complexul cu dintii strambi :) dar dinti strambi, muscatura nasoala plus patru ani de sarcini si alaptari si-au cam spus cuvantul si unde mai pui ca nu mai am nici maselele de minte ca sa imi pun vorba ta vreo lucrare pe ei mai tarziu :)
bogdana- adelin are un canin neiesit, crescut de-a latul in gingie. si tot cu aparat i-l scot, incet incet. mai taie un pic sa-i faca loc si tot asa. dupa 3 ani a inceput sa iasa destul de bine. daca nu iti trece durerea, du-te sa-ti mai slabeasca un pic, e posibil sa stranga prea tare. iar pentru zgarieturi- daca n-ai inca- e o ceara speciala, o iei de la dentist si mai scapi de rani
degetica- pentru estetica nu cred ca merita, mai ales ca si eu mi-am pus la 30 de ani. deja ma obisnuisem cu dintii mei :) dar riscam ca la 50 sa am numai dinti pusi, asa ca deh, am rezistat, s-a rezolvat
asta cu caninul fix asa a avut o prietena de-a mea, ea e in Franta acum, tot cu aparat a scapat, formidabil cum a evoluat tehnica asta:)
In orice caz, dupa ce ma linistesc un pic cu anemia ma duc sa ma caut si la dentist, pt ca ar fi totusi o probl si de sananate: fiind incalecati se face una doua tartru, ceea ce e periculos pe termen lung, bineinteles.