Fara sa vreau in mod intentionat, timp de peste 10 zile nu am mai scris nimic pe blog. Intr-un timp, nu trecea o ora fara sa intru sa fac un check asa scurt. Pe la mine, prin alte parti. Devenise ceva absolut esential. Acum au trecut atatea zile si vad ca am supravietuit. Nu a fost un test. Atata doar ca nu am avut nici o clipa libera. Zero. Si recunosc ca mi-a fost dor. Mi-a fost dor sa vad ce mai face unul, altul, sa mai povestesc ce s-a mai intamplat. Asta de bine ce imi pusesem in cap sa scriu in fiecare zi. Am tot stat si m-am gandit ca poate m-a influentat si „sorella”de la Antipozi. Ca poate legaturile create sunt mai puternice decat credeam si ca vrem nu vrem ne influentam una pe cealalta, in moduri in care poate inca nu le putem intelege/accepta. Si totusi, eu vreau sa scriu, sa fie clar, si vreau sa o fac in mod curent si repetat. Ca exercitiu pentru mine, ca sursa de informare pentru multi apropiati aflati mai aproape sau mai departe. Deci, continuam. Iar ca time line, pai s-au intamplat urmatoarele:

  • mi-am pus aparat, ceea ce inseamna ca o saptamana nu am fost capabila sa mananc decat mancare asemanatoare cu cea a lui David. Nici acum nu pot sa musc, dar cel putin nu mai am dureri surde si permanente.
  • m-am pricopsit cu o enterocolita. Nasoala. Doua kile date jos scurt. Recuperat un kil ulterior. Toata lumea ma sfatuia sa mananc paine prajita. Eu ma uitam crucita si ma intrebam cum sa mananc paine prajita cand nu pot manca decat terciuri.
  • chiti a inceput sa faca febra. mica, ce-i drept. am dus-o la analize, infectie. inca nu stim unde e localizata, se pareca in gat. bagam zinnat
  • am vaccinat copiii cu prevenar.
  • am racit si eu si Radu. copilul mic se tine ferm pe pozitie. adevarul este ca stam cu masca pe fata non stop, parca e carantina in casa asta.
  • am alergat dupa diverse si cu diverse probleme, cum nu am mai facut-o din zilele mele bune. intre ghilimele bune, pentru ca acum mi-am dat seama ca e sport extrempentru mine sa fiu 12 ore pe drumuri, cu pauze scurte pentru mesele lui David
  • David a mai adaugat la panoplie inca un dinte, numarul cinci, ceea ce a insemnat pentru noi vreo trei nopti dormite pe apucate. acum se pregateste pentru alti dinti, si ne incearca iar limitele (ne)dormitului
  • am fost la teatru dupa nici nu mai stiu cati ani, vreo doi sa fie, la ivan turbinca. draguta piesa, o recomand. am venit acasa cu ritmurile de folclor moldovenesc in varful degetelor si in sange.
  • cam atat, pe foarte scurt.

Sper sa nu treaca inca doispe zile ca sa mai scriu din nou.