David e baietel. Asta o stiam. Ce nu stiam este ca un baietel nu = cu o fetita. Drept urmare, ieri, intr-o zi cu semi soare, care nu anunta nimic deosebit, intr-un moment in care patru oameni se pregateau sa se aseze la masa de pranz, cum fac toti oamenii obisnuiti, intr-o duminica obisnuita, David s-a gandit, ca orice copil care abia s-a trezit din somn, sa se frece la ochi. Poate il deranja ceva. Sau poate si-a frecat ochii nevenindu-i sa creada ce vede in fata ochilor. Sau poate din plictis. Cert e ca a facut-o cu atata spor, incat si-a bagat degetele in ochi. Si cum degetele au unghii in general, au intrat si alea in ochiul drept. Asa ca duminica noastra banala a devenit oricum numai banala nu. Mancarea a ramas pe masa, neatinsa, iar noi am fugit la spital, in Lahovary, cu un David urlacios, cu o privire pierduta si incetosata.
Toate bune totusi, pentru ca nu are decat o eroziune corneala. Ceea ce nu e chiar nimic, dar nici grav nu e. Restul duminicii a fost un amalgam de maraieli, urlete, asezonate cu niste oftaturi din strafundul sufletului, care ne sfasaiau inimile si-asa distruse si creierii deja facuti pane. Au fost momente in care isi dadea ochii peste cap si efectiv storcea si ultimele picaturi de putere din mine. Am stat non stop cand eu cand Radu cu el, sa il pazim sa nu isi duca mana la ochi. Bineinteles ca si-o ducea, bineinteles ca orice „nu” din partea noastra se solda cu o salba de plansete si lacrimi de crocodil. Noaptea si-a petrecut-o intre noi doi, noi doi care am dormit pe apucate, printre picaturi, cu stresul sa nu se trezeasca si sa se frece la ochi.
Acum e mai bine, nu a mai lacrimat, nu si-a mai dat ochii peste cap, nici nu a incercat sa se frece, inca. Diseara revenim cu detalii, dupa ce ne intoarcem de la doctor.
Uf, ce necaz:(. Va doresc sa treaca repede si fara alte peripetii nedorite.
Aveti grija de el, asteptam vestile dupa vizita la doctor!
Saracutul de el!!! Sanatate ii dorim.
Of, Doamne, bietul de el si bietii de voi! Prin cate trecem noi, parintii! Eu deja ma gandesc cu groaza cand o sa vina cu maini, picioare, arcade, cap…sparte! Si nu cobesc (cum zice sotul meu) dar cred ca-s inevitabile toate astea cu un copil extrem de energic si nebunatic, ca al meu! Sanatate, rabdare si muuulta dragoste!
Imi dau seama ca am zis „o sa vina” cu gandul la copilaria mea cand veneam de afara/parc/fata blocului cu genunchii si coatele zdrelite sau mai stiu eu ce minuni, numai ca David al meu nu are de unde sa vina…ca nu-mi imaginez ca-l voi lasa vreo secunda nesupravegheat „pe afara”. Imi dau seama cu amaraciune ca al meu copul nu are „in fata blocului”.
Of of, ce ti-e si cu copilasii astia, chiar ca belele. A mea si-a luat recent un alt obicei: sa bage degetele in gura, ii vine sa vomite (s-a si intimplat, de altfel), dar tot le baga.
Dar in ochi e chiar periculos, bine ca n-a fost mai grav. Pupici sa-si revina cit mai repede.
Of, mai , bietul pui, si bietii de voi!! Noua ni s-a intamplat cu zgarieturi pe pleoapa, dar chiar in ochi pana acum nu! Poate chiar o fi avut ceva in ochi … Sa treaca repede si sa nu se mai repete va dorim!
da, deci capacitatea celor mici de a se reface este de invidiat! cu alte cuvinte, cornee refacuta, privire iarasi clara. si o mama care in urma celor doua zile, a trecut ieri prin cea mai crunta durere de cap experimentata in ultimul an si ceva.
vezi ca migrenele au legatura si cu vederea, ca tot erati pe topic. eu a trebuit sa schimb dioptriile, credeam ca e de la oboseala, dar nu, ma durea capul de la ochi. :(
ah, si crezi ca daca era fetita, era mai bine? ca eu cunosc una care a facut acelasi lucru :) bine ca e bine. si eu, ca si adela, astept cu groaza momentul in care o sa isi rupa/sparga/taie toate cele… :(