Chiti isi exerseaza, cu succes as putea spune, calitatile de „bitch”. Ca sa poti supravietui insa unei dimineti cu ea, trebuie sa fi dormit cel putin zece ore in timpul noptii, somn profund si linistit, sa te fi trezit cu o atitudine cel putin senina si insorita, sa simti aura pozitiva cum pluteste in jurul tau si in cap sa ai o mantra care sa se repete non stop si sa te duca intr-o stare de liniste interioara propice. Ceea ce nu pot sa spun ca e cazul meu.
David a iesit la iarba verde in weekend. Nu, nu suntem grataristo-fripturisti, dar am fost invitati la un eveniment care s-a produs pe iarba, si la care da, am mancat si eu pentru prima oara dupa opt-noua luni niste mititei absolut dementiali si deliciosi. Regretele au fost pe masura dupa aia, dar sincer nu m-am putut abtine. Ah, despre ce vorbeam? Ah, despre David. Care in momentul in care a simtit la mana covorul de iarba de gazon, in loc de covorul/gresia de acasa, s-a scuturat tot, s-a uitat la mine de parca as fi fost cel putin Jack Spintecatorul dupa care a luat moaca „daca nu ma iei de aici in clipa asta, in clipa urmatoare incep sa zbier”. Ceea ce evident ca s-a si intamplat. In clipa urmatoare. Elocventa fotografia, nu?
In continuare a refuzat sa se miste de pe loc in momentul in care l-am lasat „hands free”. Asta este pozitia „cu radacinile adanc infipte in pamant”:
Chiar si cu o mana agatata de mana lui ta-su a refuzat sa faca vreun pas. Doua maini sau nimic. Clar, nu?
Ulterior, a dat dovada de multa generozitate, indesand tot in gura lui ta-su si a bunicului florile unui corcodus care a avut ghinionul sa fie plantat acolo.
Am mai asistat la o premiera, in acest weekend, negativa de data asta. Sambata am mers la TNB, la „Toti fiii mei”. Inceputul piesei (desi a inceput cu o intarziere, de vreo 10 minute, deci trecusera vreo 20 de minute de cand toata lumea ar fi trebuit sa fie in sala) a fost ruinat de un TARAN, un PAPAGAL PROST si INCULT, care venit la 7:20 in loc de 7:00 si gasindu-si locurile ocupate (aici nu mai vorbesc si de nesimtirea romanului, care nu are niciodata bunul simt sa se aseze pe locurile lui si vaneaza alte locuri mai „bune” – dom’le, daca vrei locuri buna, plateste-le frate!) a inceput sa vocifereze ca el vrea sa se aseze pe locurile lui si ca nu pleaca de acolo pana nu i se elibereaza locurile. La care Dl. Rebengiuc, s-a oprit frumos, si i-a dat cu foarte mare calm o lectie domnului respectiv. A fost unul dintre cele mai jenante momente la care am asistat, si imi pare rau ca pana si intr-un templu al artei cum este teatrul am ajuns sa fim mojici si sa nu ne mai pese de ceilalti.
V-am spus ca saptamana asta ar fi trebuit sa fiu impreuna cu inca saptezeci de colegi ai mei in Atlanta, Georgia din „home of the braves and land of the free”? Da, as fi avut Saptamana Rezidentiala, de final de an. Dar nu a fost sa fie, din motive de David si de mama alaptatoare. Si, poate as fi putut sa il iau cu mine. Dar totusi. Asa ca am decis sa nu particip si sa imi trimit contributia mea la proiectul international inregistrata. Chestia e ca totul e in aer, pentru ca si restul de saptezeci de colegi stau cu sufletul la gura si asteapta sa vada ce spun KLM-ul, AirFrance-ul si BA-ul la un loc. Pentru ca din motive de nor de cenusa, razbunarea islandezilor pentru falimentul national, toate zborurile lor catre tara tuturor promisiunilor sunt la pamant. Adica nu in aer. Ferice de mine ca m-am resemnat de mult ca nu merg ca as fi innebunit sa imi vad toata vacanta in aer (sau cu consemn la sol, ca sa fiu mai plastica), rezervarile ruinate, banii aruncati pe fereastra, pe aripile vantului purtator de cenusa.
Cam asta s-a intamplat prin ograda noastra in ultimele zile.
Bestiale fotografiile cu David!
De unde deducem ca trebuie sa scoateti copilu’ la iarba verde mai des! :) Ale mele (care aproape in fiecare zi ies in curte macar, daca nu in parc) ar sta numai desculte pe iarba, Catrina, ca si celelalte doua la varsta ei, indeasa iarba intre dinti intr-o veselie, e in elementul ei, ca pestele in apa! :)
Cat despre gratare … pai, e cea mai sanatoasa modalitate de preparat carnurile (eu vegetariana nu ma pot face, am decis)! :)) Si daca papi mititei facuti de al meu barbat, sigur nu regreti!!! :))
alina, voi tocmai va despartiti de vara. pe cand noi avem fire verzi in loc de pamant de vreo… doua saptamani… timp in care nu pot sa zic ca am avut o vreme super ultra frumoasa… chiar si sambata, a fost frumos, dar batea un vant de nici nu stiam ce sa pun/sa scot de pe el…
de scos il scoatem, si-asa programul se anunta tare aglomerat vara asta. doar sa dea domnul sa se calmeze vulcanul, ca noi peste o luna si un pic avem avion…
plus, tu mai ai un atu: o curte. pe care am avea-o si noi, teoretic cel putin, insa impartita cu inca cinci apartamente… si din pacate este…. betonata toata :(
hmmmm, mititeii… cu ei am o problema, ca nu imi e tocmai bine dupa ce mananc. bila cred ca e in default… dar as manca, uffff
vezi sa nu fie ficatul, ala da si oboseala (astenia de care ziceai mai sus). antibiotice, nesomn … aduna si tu. probiotics si cure de soare. :)
pup
ah, nu… sunt cu analizele la zi (mare mirare, altfel) si toate sunt ok… deci pur si simplu, stare mentala bad, bad, bad… si tre sa fac un efort sa ma ridic din propria cenusa :))
da’greu! greu!
La prima punere pe iarba a Degetzicii s-a intamplat exact ce povestesti tu aici cu David. Eu am insistat totusi sa pun fetita pe iarba si am zis ca daca in fund nu-i place sa vedem pe burtica. Si s-a lasat cu urlete maxime. Si am ridicat-o de urgenta si nu am mai pus-o.
In ceea ce priveste oboseala, si eu ma simt ca si tine. Si ma intreb de ce: dorm relativ bine, fetita nu se mai trezeste noaptea, mai dorm si cu ea la pranz vreo doua ore in cateva zile ale saptamanii, imi iau vitaminele in continuare, mananc relativ ok si sanatos. Si atunci? Nu stiu, poate este de vina astenia, cum spui tu.
Hehe, eu nu pot spune ca dorm bine, dar nu e motivul asta. Nu dorm bine de sase luni, asa ca… Nu, la mine chiar e vorba de colorarea brusca de care am avut parte. Pe care mi-am dorit-o atat de mult.
Lasand la o parte mitocania din sala, cum ti s-a parut piesa? Dar Chris Keller(cumnatelul meu)? Hehehe
Eu am asistat la altceva nasol cand am fost la piesa asta: Rebengiuc isi mai uita replicile din cand in cand.
grea… grea de tot. m-a pus rau de tot pe ganduri si mi s-a parut tare actuala, din pacate :) iar cumnatul tau are potential mare sa stii. imi place ca am vazut o groaza de actori in ultima vreme talentati. avem mostenitori buni ai vechei garzi…
rebengiuc a fost in forma sa stii, si am fost tare atenta cam la tot, pentru ca am stat in primul rand :)))
vechii garzi… of of of
Las’ ca-si revine el cu iarba, la vara nu-l mai dai dus, scotoceste dupa insecte, ca un boboc de rata. Vara trecuta venea in parc o pereche de gemeni, iar fetita avea o maaare pasiune pentru furnicute :D.
mi-am permis sa imprumut ultima poza si sa o postez pe flickr, cu curtezia cuvenita bineinteles, pentru setul ‘hand in hand,: http://www.flickr.com/photos/58639267@N00/sets/72157623889641062/. daca te deranjeaza o dau jos. merci.
Da doamna, se poate!