Ma numesc Bogdana si sunt dependenta de I-phone. Apropos, exista vreun „dependentii de I-phone anonimi”?

Realizasem eu asta inca de pe vremea cand il aveam. Numai ca, la fel cum e in fiecare caz de dependenta, sevrajul este nasol. Saptamana trecuta al meu telefon a „crapat”. Nu stiu cum, de ce, dar astept verdictul celor din service. Mai e recuperabil, nu mai e, mai sunt recuperabile datele de pe el, nu mai sunt?

Eu in schimb, il caut. Ma uit prin geanta, imi pipai buzunarele de la blugi, ma mai uit dupa el prin casa. Ma furnica degetele sa dau un slide to unlock, sa verific un mail, vremea in bucuresti in urmatoarele ore, alertele accu, vremea in belek (da, faceam asta zilnic!), facebooku’. Sa imi ingrijesc pestisorii din acvariu, sa le dau de mancare la pestisori. Sa ii dau drumul lui chiti la angelina balerina si la radio. sa intru pe skype sa vorbesc cu raluca, o data la cateva luni. sa intru pe bloguri. Nu puteam sa imi dau drumul la calculator? Nu aveam timp? ce mai conta? aveam i-phone-ul. Un post scurt pe blog, direct de pe telefon, atat cat sa se stie ca suntem ok cu totii. Un comentariu care nu sufera amanare. Un raspuns la mail care nu asteapta sa deschid eu laptopul. un mms trimis catre Radu, ca sa anuntam vreo realizare/mutra/boacana/tinuta a unuia din cei doi copii. Un update la aplicatii? Un citat profund. Sau pur si simplu slide to unlock si lock back. Doar asa, de fason.

Nu va luati i-Phone. Da dependenta!