David a invatat sa faca „Baauuuuuuuu”. Se ascunde in spatele ecranului de laptop si apare cand in dreapta cand in stanga, cu un zambet ghidus intiparit pe fata si scoate cate un „Beuuuuuuu!”.

David este gelos si posesiv. Daca o vede pe sora-sa in bratele mele sau ale lui Radu, imediat intrerupe orice activitate, maraie si se napusteste aspura noastra. Isi face loc cum stie el mai bine, dupa care isi cuibareste capul in poalele noastre si se gudura ca un motan care toarce. Cu sunetele aferente.

David a invatat sa sufle in trompetele din alea pentru petrecere. Prima data cand a facut asta, pe langa faptul ca am tresarit toti, ca nu ne asteptam, am vazut in privirea lui ceva de genul „Bai, cat de desptept sunt!”

David a inceput sa prinda gustul hoinarelilor, dar doar atunci cand are un punct de destinatie solid, de preferinta bratele unuia dintre noi. Deja face de unul singur si cate 12 pasi, mai nesiguri, mai tremurati, mai turmentati dar din ce in ce mai hotarati.

David are comportament de catel. Roade tot, de la lemn la mingii, si trebuie sa fim mereu ochii ca pe butelie, pentru ca in secunde jumuleste un animal de plus, sau jupoaie o minge din burete si umple totul de diverse. In continuare, admiram dexteritatea cu care elimina din gura tot ce nu e comestibil.

David este in acelasi timp foarte intelegator, si de fiecare data cand ii cerem sa ne dea ceva, se executa cu maxima rapiditate. Mai mult, daca gaseste o scama sau o mizerie pe jos, o ia in mana, o intinde spre noi si semnalizeaza vocal sa ridicam deseul si sa il ducem unde ii este locul.

In continuare, nu ma pot opri din minunat de cat de hlizit este si de iubaret. Rade spumos, cu un ras cristalin, molipsitor, si iubeste cu pasiune, strangandu-te cu toata puterea lui de pisoi si mozolindu-te pana nu mai poti.