Decizia a venit in cel mai firesc mod cu putinta, urmare a avalansei din ultima saptamana.  Nu as fi avut cum sa impart 100 de locuri, atatea cate imi ofera cu zgarcenie blogger-ul la cate cereri am avut. Si nu am avut nici inima nici putere sa refuz vreuna. Si cum as fi putut, cand am primit atatea mesaje, atatea dovezi de prietenie, mai ales din partea unor persoane pe care nu le-am vazut vreodata in carne si oase. E greu sa exprim ce am simtit citind fiecare mesaj, multe din ele spunand ca ne devoreaza fiecare aparitie, altele ca am fost sursa de inspiratie si spatiu de informare atunci cand erau multe semne de intrebare. De o saptamana nu imi vine sa cred ca pana la urma un vis de al meu, acela de a ajuta si de a oferi macar si un pic de sprijin, nu numai ca a prins viata, dar a capatat si amploare.

Si, dupa cum spuneam, in cel mai firesc mod cu putinta a venit revelatia. Blogul acesta nu mai este doar al burticii, sau al meu sau al lui Ubi sau al celor doi zgubilitici, este in acelasi timp al vostru al tuturor. Si va multumesc inzecit, insutit, inmiit. Deci, ramanem publici. S-a decis.