In 1985, un cutremur de 8,1 pe scara Richter lovea Mexico City, urmat de o replica de 7,5 pe Richter, la nici 24 de ore mai tarziu. 10000 de victime, peste 30000 de raniti si 100000 de oameni ramasi pe strazi. Cteva sute de cladiri au fost transformate in ruine, printre care si doua spitale, cele mai importante din Mexico City: Juarez Hospital si General Hospital.
Care e legatura cu maternitatea noastra? Eh, acolo, in Mexic s-a intamplat un miracol. La peste sapte zile de la cutremur, 16 bebelusi nou nascuti au fost descoperiti, vii, si unii dintre ei nevatamati. Doua zile mai tarziu, au mai fost gasiti inca doi, la fel de vii si la General Hospital. Ce s-a intamplat? Cum de au reusit acei nou nascuti sa supravietuiasca timp de 7-9 zile, fara hrana, fara lichide, fara suport medical, unii raniti, printre daramaturi? Au fost subiect de studiu pentru stiinta. La propriu, si singura explicatie gasita, a fost ca in cazuri extreme de supravietuire, ei au capacitatea de a intra intr-o stare asemanatoare hibernarii, conservandu-si energia pentru sustinerea functiilor vitale.
Sunt mici, dar au o putere extraordinara. Imi amintesc cum ii vedeam in incubatoare, miscandu-se, dand din manute, din picioruse, unii scancind in somn, gangurind, facand tot ceea ce face un bebelus normal. Nu pot decat sa sper ca vor gasi acea putere pe care au gasit-o acum 25 de ani alti bebelusi, si vor supravietui acestor grele incercari. Noua nu ne ramane decat sa ne rugam, sa avem si noi parte de miracole ca si mexicanii.
Si sa ne rugam de asemenea, ca BOR sa treaca peste obtuzitatea unor reguli stupide si cretine, si sa faca ceea ce ar trebui sa faca din prima clipa. Sa ofere alinare unor parinti, nu sa le tranteasca usa in nas ca ultimilor oameni.
