Am sarit si pragul psihologic care incepe cu prefixul 6 la cantar, si nu oricum, ci ma indrept cu vijelie spre 62 de kile. Cum, cand si mai ales cu ce, sunt niste intrebari  fara raspuns, in conditiile in care aproape orice intra in gura provoaca arsuri sau greturi, incat am ajuns pentru prima data in viata mea sa nu mai imi fie „pofta de….” nimic.

Burtica creste, am deja aspectul unei persoane care a inghitit o minge de fotbal, locatarul este …. mai mult decat activ, are momente in care loveste ca un boxer si altele in care cred ca ia si lectii de kickboxing. Deci e clar, baietel-baietel.

Nerabdarea creste cu fiecare zi, curiozitatea la fel.

Intre timp, in viata extrauterina,toate sunt la fel de nebunesti.

David e fan „accidente”, are un mic impingator pe patru roti cu care are o placere fantastica sa intre in absolut orice din casa asta, mobila, pereti si alte obiecte. Cel mai distrativ e insa cand are si un partener cu care sa se ciocneasca. Au inceput si micile certuri fratesti, una-doua ii vezi cum trag de aceeasi chestie, care brusc devine esentiala pentru fericirea fiecaruia si il auzi pe unul plangand iar pe celalalta, care are avantajul unui limbaj si a unei voci si mai plangacioase „Maaaaamiiiiii, David mi-a luat…….”.

De ieri incepand si-a aratat coltul si primul canin, deci etalam cu mandrie noua dinti si patru masele. Tot ieri am marcat si prima vizita la doctor la care nu s-a urlat, ba mai mult, la rugamintea doctorului de a deschide gura, el nu numai ca a deschis-o dar a mai scos si limba!

Saptamana viitoare particip la primul atelier impreuna cu Chiti la gradinita ei,unde o sa realizam ceva senzational si nemaivazut pentru Halloween, iar vineri vom fi cu totii costumati si pregatiti pentru prima petrecere „de groaza”.