Cand trec mai mult de trei zile in care neglijez locul asta, nu sunt decat doua variante. Suntem in vacanta sau suntem bolnavi. Cum prima varianta e iesita din discutie din n motive, evident ca este a doua. Pentru ca, da, de joi incoace, copilul mic este bolnav. Se pare ca prin oras, si mai ales prin gradinite (cu toate ca de data asta nu Chiti este „suspectul zero”) circula o adevarata epidemie de pneumonie. Care s-a naspustit peste David cu ferocitate maxima. De joi incoace ne luptam cu febra, iar termometrul se incapataneaza sa arate peste 38, orice am face. Punctul culminant (si sper ca macar cu incetul, dar mergem in jos) a fost ieri dimineata, cand a facut 39,9 si dupa o ora de novocalmin si prosoape ude am reusit sa il ducem spre 39,5.
Tuseste, cu o tuse chinuitoare, inecacioasa, uneori uscata uneori mai expectoranta, dar una din aia de te lasa fara puteri. Stiu asta pentru ca am trecut si eu prin ea, de mai multe ori. Muceste la greu si urla cand ii curatam nasul, uitandu-se la noi cu niste ochi de-a dreptul disperati. Refuza sa manance, iar orele se scurg, si el nu mananca, mai degraba ciuguleste, cat o vrabiuta. Daca la inceputul saptamanii scriam de 12,800, azi dimineata cantarul arata 12,300.
Speriati de acel 39,9, am asteptat sa ii mai scada febra un pic, ne-am infiintat la Medlife, am facut hemoleucograma si CRP, care CRP a sarit in aer, fiind de 95, in conditiile in care, la normal ar trebui sa fie sub 5. Am facut si radiografia pulmonara, evident ca a iesit modificata cu tot felul de mizerii. Tratament injectabil, iar chinurile de pe lume, pentru ca puiul nostru este mic, alb si pufos, venele sunt, dar pe undeva ascunse. Asa ca prima incercare, cu o singura asistenta de a pune branula a fost un esec, s-a spart vena. A doua incercare, cu doua asistente, Radu calare pe David, eu privind neajutorata de pe margine a fost cu succes. Cand ma gandesc cat l-am chinuit in conditiile in care oricum trece prin niste suferinte grele, mi se rupe sufletul.
Acum asteptam cu inima la gura, sa mai treaca inca o zi, sa vedem daca isi face efectul tratamentul pe vena si tot sper, odata cu trecerea orelor sa inceapa sa manance, macar asa cate putin, cate putin.
Vineri a fost si ziua celor trei doze de dexametazona, care mi-au oferit pe langa tot stress-ul si consumul nervos cu David si o frumusete de insomnie, reusind sa dorm in noaptea de vineri spre sambata trei ore, din doua bucati. In plus am mai primit si multa culoare in obraji. Si nu, nu m-am umflat absolut deloc. Si am mancat si sare, cu toate ca in cantitati mici fata de cat mananc eu in mod normal.
Dar gata pentru azi. Hai sa va aduca Mosul tot ce va doriti si noua sa ne aduca sanatate pentru copii, ca de restul ne ocupam noi.
sanatate multa!
sa stii ca nici eu nu m-am umflat dupa primele zile de dexametazona,abia haaaat, dupa cateva saptamani de prednison, asa ca ai scapat. A trecut insomnia?
sanatate lui david, imi pare tare rau….si sofia are raceala si eu nici n-am voie sa ma apropii de ea, uffff, sta singurica in camera si citeste.
ps, cu nemancatul lui david: nu te ingrijora prea rau, daca bea suficient e destul, nici nu e vreun slabanog :), mie culcer imi spunea mereu: la boala trebuie lichide, de mancat stiu ei cat si cum le trebuie. daca ciuguleste e ok.daca nu bea, atunci incep ingrijorarile. se pare ca daca ar manca mult , ar consuma energie pt digestie in loc de a lupta cu boala. plus ca antibioticul face o greataaaaa…… pupam.
Offf….multa multa sanatate.Incep sa ma ingrijorez si eu.Daria are o tuse exact asa cum ai descris o tu , de vreo 2 saptamani.Acum o sapt a vzt o pediatra ,era bine, insa maine o chem din nou.E cam suspecta tusea asta care nu mai trece, plus ca face si nazuri la mancare de vreo 2 zile.Sa treceti rpd peste asta, multa sanatate inca o data voua si copiilor!
Sanatate multa tuturor!
SANATATE multa la voi acolo!
Of, o sa treaca si asta, ai grija de tine, mobilizeaza-i pe ai tai in jurul lui David, ca numa asta-ti lipseste acum, sa iei si tu!
Pupam cu drag!
Off, Bogdana, chiar ma gandeam ca ca nu ai mai scris si sigur sunteti iarasi plecati la munte. Imi pare rau sa aud de David, nici nu vreau sa stiu prin ce ai trecut vazindu-l chinuit la spital.
Sanatate multa lui David, iar tu ai grija de tine si de bebelus!
va urez sa treceti cu bine peste asta! Imi pare rau ca e bolnav baiatul tau frumos. Sper sa ii fie din ce in ce mai bine
Imi pare rau, dragilor ca Mosul nu v-a adus bucurie! Las’ ca trece! Sanatate!
multa sanatate tuturor!