L-am sarbatorit pe Mos asa acum am putut. Obositi si terminati psihic dupa ultimele trei zile, care ne-au pus la incercare toate limitele posibile si imposibile. Cu mine, care in momentul in care Radu mi-a spus ca stie de la o prietena ca daca simt nevoia sa plang, sa o fac, ca prin plans elimin toate lucrurile negative din mine si nu il mai afectez pe bebe, am inceput sa bocesc de mama focului. Cu doi copii care l-au luat pe „NU” in brate. Unul pe motiv de boala iar celalalt pe motiv de …. varsta.
Daca despre primul am vorbit deja si o sa mai vorbesc si mai incolo, despre cel de-al doilea sumarizeaza perfect Ada, in ultimul ei post, din care o sa si citez: „Da, copilul bun suferă de surzenie selectivă. Şi de sindromul “da, dar”.
Şi de alte fiţe specifice vârstei, cum ar fi imitatul adulţilor,
răspunsul obraznic, făcutul lucrurilor pe dos doar ca să vedem în câte
secunde ia foc mami şi, în special, încăpăţânarea excesivă şi inutilă,
pe chestii lipsite de importanţă, care capătă astfel dimensiuni
memoriabile.”
Si daca Ada a avut puterea sa ofere „nuiaua” iar Irina (e totusi mai mare un pic) a inteles ca altceva nu are cum sa astepte de la Mos in acest an, la noi nu s-a intamplat asa, deci a plouat cu cadouri. De la cei patru bunici si de la noi. Drept rasplata pentru „buna purtare”. Care a continuat inclusiv in timp ce isi desfacea cadourile, dupa ce s-a terminat seara si azi-dimineata. In conditiile in care ne-am dat peste cap de cincisprezece ori joi si vineri, printre vizite la medic, spitale samd si i-am terminat si camera cea noua, camera de printesa, ca sa fie fata noastra fericita. Si poate un pic mai cuminte, asa ca recunostinta. Da’ de unde…..
La final, cateva poze. Camera domnisoarei, desfacutul cadourilor (remarcati tinuta sumara anti-febra a lui David), un David cu branula si palarie (de care s-a indragostit si si-o pune pe cap de fiecare data cand o vede) si graul nostru care creste ca Fat Frumos.
camera printesei e superba….la fel si david cu palarie. nu pare bolnav, sa stii :))
pentru camera printesei spunem sa traiasca Ikea, ca e 100% de acolo.
david e acolo mai viu un pic, dupa un nurofen in fund, care i-a „scazut” temperatura de la 39,1 la 39,1 in interval de o ora jumate, dupa care am pus si sfantul novocalmin, care dupa inca o ora ne-a aratat pentru prima data dupa trei zile o temperatura sub 38. adica 37,9.
da,am recunoscut ikea, si camera smarandei tot de-acolo e facuta. dar eu marecunosc fan ikea :))
felicitari domnisoarei pentru noua camera. :) Este tare frumoasa. … Iar David e scump tare cu palarioara si chiar si la deschisul jucariilor, dar eu zic ca „ii tradeaza suferinta” ochisorii tristi. Sper sa scapa cat mai repede de boala si de „cuiul” din manauta.
… sa scape, imi cer scuze pentru eroare.
Foarte sic camera! O adevarata imparatie:-)
Multa sanatate lui David!
PS: Arati extraordinar!
camera zic eu ar fi fost suficient de super cadou de Mos Nicolae! :) eu le-am dat si bete (rosii) si am redus si cadourile. mi se pare o nebunie, atatea jucarii care ajung mai devreme sau mai tarziu sa fie ignorate. ca n-as zice nu, daca as vedea ca merita … deci eu gata, de anul asta am redus risipa. :) poate prinde bine si la moral si la fitze de razgaiala. :))
Micuta balerina a pus mana dintre toate jucariile acelea colorate si minunate pe o bormasina? BE-TON!! She’s my hero today! :))