O saptamana, trei serbari. Lectie deschisa la balet. Serbare la engleza, Chiti are rol de sofer de bus. La nici Serbare la gradi, punere in scena dupa Veronica. Chiti are rol dublu, este fluturas si soricel. Trebuia sa fie Veronica, insa fata mea, pragmatica din fire, a ales sa fie fluturas. De ce? Pentru ca deja are costumatie de fluturas, cu aripioare, antene si tot tacamul de la balet si a zis ca tot fluturas vrea sa fie si in Veronica.

David are iar 38. De azi dimineata. Vedem la pranz ce se intampla, ca deja pot spune tare, tare ca m-am saturat. Ieri si-a tot ros degetul pana si l-a inrosit, exact in zona unde se pregateste sa tasneasca si cel de-al patrulea canin, deci sper ca e doar legat de acel ultim monstru de colt. Ca abia am oprit aerosolii, siropul de tuse si picaturile de nas.

Raducu se tine bine, l-am verificat ieri, la dimensiuni si la fluxuri. Daca fluxurile au iesit perfecte, cu dimensiunile a mai dat inapoi un pic, nu mai suntem cu zece zile avans ci doar cu cinci. Deci ori si-a incetinit el cresterea, pastrand-o in niste limite, ori firea mea tare stresata e de vina. Prefer varianta a doua, asa ca promit sa fiu cat mai zen in urmatoarea perioada. De la cat de agitat este si-a facut cordonul esarfa, asa ca zenul meu incepe iar sa se gandeasca de fiecare data cand face giumbuslucuri prin burta ca poate ar fi bine sa nu se mai agite atata. Deci, in mine se duce o dubla lupta. Una in abdomen si una in creier.

Sambata scoatem bradul de la naftalina, si pregatim casa de sarbatori. Incep sa simt gustul Craciunului. Si zau de nu are un gust tare bun!