Tomata mi-a dat tema pentru azi. Asa ca sa ma simt din nou ca la scoala. Pentru ca tema chiar e legata de scoala. Tomata ma roaga sa povestesc ce datorez eu scolii si de ce cred eu ca e important ca toti copiii sa mearga la scoala.
Pai ca sa intru direct in subiect, trebuie sa spun ca o mare parte din omul care sunt azi se datoreaza educatiei din scoala si a oamenilor care m-au indrumat de-a lungul anilor. Scoala si implicit profesorii pe care i-am avut in diverse etape ale vietii m-au ajutat nu numai cu informatii, cu lectii si invatatura ci mi-au format o viziune mai de ansamblu sau mai detaliata asupra multor aspecte ale vietii.
Am facut destule scoli la viata mea, mai multe decat majoritatea. Asta pentru ca mi-a placut mereu sa invat. Pentru ca, personal, consider ca procesul de invatare se va termina odata cu existenta pe acest pamant. Asta mi-a fost inoculata de mica si aici tin sa le multumesc parintilor mei, care cu toate greutatile de atunci, au facut toate eforturile de a ma sustine. Pe vremea aceea, la sapte-opt ani i-am cam bodoganit, ca ma puneau sa fac meditatii la engleza, franceza si germana, dar amintindu-mi cum isi nota mama in carnetel cat o costau toate astea si cum taia de la ea ca sa dea la profesori, ma simt vinovata acum de gandurile pe care le aveam. Si regret ca m-am ambitionat sa nu invat nimic la germana.
Altfel, din punctul asta de vedere, am fost un copil tare cuminte. Adica am preferat sa stau sa citesc decat sa pierd vremea aiurea si asta fara a fi vreo tocilara (de tocit am ajuns abia in facultate sa tocesc, in noptile dinaintea examenelor). Cel putin pana prin liceu, adica. Glumesc acum, desi liceul a insemnat o schimbare in optica mea legata de invatare, nu am cum sa spun vreo secunda ca am neglijat complet scoala. Liceul a insemnat lectii de adaptare si de permanenta schimbare. Pentru ca, venita din generala, unde cea mai mica medie finala a fost 9,93, m-am trezit in prima luna cu doi de 3 la mate si cu un 4 si un 3 la fizica. Socul vietii mele de pana atunci :).
Am terminat Sfantul Sava, si da, sunt mandra de asta, si mereu m-am laudat cu faptul ca am terminat unul dintre cele mai bune licee din tara. Simt ca am apartinut vreme de patru ani unei elite, si asta fara a ma considera in vreun fel superioara unora sau altora. Am avut acolo profesori deosebiti, oameni speciali si chiar daca nu am vazut pe moment beneficiile le-am constientizat mai tarziu.
Picata cu brio imediat sub linie la Relatii Internationale, am stat un an pe bara, muncind pe branci pentru urmatoarea admitere. Am intrat in primii 40 anul urmator la Comert. Acolo, recunosc, am avut iar parte de cativa profesori extraordinari, si mai ales cativa asistenti universitari de exceptie. Cu inima pe inima va spun ca am avut parte de unul din cele mai bune cursuri de marketing, si asta in anul de gratie 1998.
In 2006, dupa mai bine de jumatate de deceniu de la terminarea facultatii m-am apucat de master. L-am facut tot la ASE, tot la Comert, pentru ca imi cunosteam aproape toti profesorii si imi era foarte usor sa impac si serviciul si scoala (de luni pana joi, de la 6 la 9 seara ) si un copil acasa. Cu alte cuvinte, imi cam permiteam sa chiulesc ca nu era mare bai. Sa fiu sincera a fost pentru prima data cand nu am simtit valoarea adaugata, totul fiind un fel de reluare a anilor de falcultate, facuti cu aproape zece ani in urma. Dar, iar nici o secunda nu am simtit ca am pierdut timpul degeaba.
2007 a insemnat si cursul de project management, dar despre care nu voi vorbi pentru ca modul in care Codecs considera ca trebuie sa se faca scoala este complet diferit de modul in care vad eu formarea.
In 2008 m-am inhamat cu curaj la, ceea ce era la vremea respectiva, cel mai bun MBA din Romania. Executive MBA-ul de la Asebuss. Doi ani, cate o zi pe saptamana, de la 9 la 17, cursuri pe banda rulanta, 100% in engleza. Teme peste teme, intalniri de grup, jocuri, simulari, examene. Odata cu generatia mea a inceput si criza, asa ca asta a fost leitmotivul ultimilor doi ani inclusiv pe plan academic, nu numai personal. Dupa cum se stie, l-am inceput insarcinata, si l-am terminat asta vara tot… insarcinata.
Si aici vreau sa subliniez (ca in ultimul timp s-a tot discutat atat de steril si aiurea) ca daca vrei cu adevarat totul e posibil. Sarcina sau un copil nici nu te tampesc, nici nu iti fura din neuroni. Iti schimba un pic perspectivele si viziunea, dar nu iti afecteaza capacitatea de a invata, de a acumula, de a evolua.
La ce m-au ajutat toate astea? Am mai spus. O mare parte din ceea ce sunt se datoreaza scolilor urmate si a oamenilor care mi-au fost profesori si indrumatori. Practic, am multe drumuri deschise, am o viziune de ansamblu, „vad” potential, anticipez si ma adaptez. Stiu sa filtrez, sa aleg, sa decid. Am dobandit valoare, stiu unde sa o caut in continuare. Si la randul meu, educatia pe care am primit-o in scoala, din 1984 incoace imi usureaza misiunea de a imi educa mai departe copiii.
Deci, invatati, invatati si iar invatati. Nu spuneti niciodata nu unei oportunitati de a invata ceva nou. Nu se stie niciodata cand va va folosi. Faceti tot posibilul ca (,) copiii vostri sa prinda drag de carte, de scoala si sa vina ei spre invatatura. Faceti in asa fel incat startul lor in viata sa fie cat mai plin de informatii si de calitate. Faceti in asa fel incat sa prefere singuri sa citeasca o carte decat sa se joace pe Xbox.
Si veti vedea cat de recompensati vor fi mai tarziu. Si cat de bogati. Sufleteste mai ales.
Sunt „complect” de acord. Cred ca scoala si mai ales profesorii din ea reprezinta foarte mult din ceea ce sunt eu acum. Ma gandesc cu groaza, in schimb, cand va veni vremea alegerilor: gradi, particulara sau de stat, daca de stat, cum, daca particulara, care, scoala… Norocul meu e ca mai am timp. Noi avem doar doua saptamani :P
Si cum te-ai descurat si cu invatatul si cu copil? Eu mai am un an de doctorat si mi-e cam teama sa fac si bebe.
Pai sistemul difera. Pentru ca se bazeaza pe invatarea experientiala si sistemul american bazat pe studii de caz. La fel si la examene. Dar era un volum foarte mare de munca. E greu dar nu imposibil. As fi ipocrita sa ma plang prea tare, pentru ca am avut su ajutor. Dar au fost primele doua luni ale lui david cand stateam si noua ore dintr-o zi cu el la san si atunci a fost greu. In timp te obisnuiesti :)
Wow, multa scoala :P
Cand ma gandesc la masteratul pe care l-am facut, spun mereu ca sunt cele mai prost investite 50 de milioane din viata mea. pentru ca nu m-am ales cu nimic de pe urma lui, insa m-am ambitionat sa mai am o diploma. :(
Nu mai am putere sa invat acuma. nu stiu de ce. ma enerveaza numai gandul ca ar trebui sa ma apuc din nou de toceala, dar ma bucur ca atat cat a trebuit, am facut-o. :)
simplujurnal, eu zic sa faci bebe dupa doctorat.
ca una card a facut majoritatea studiilor universitare ba insarcinata, ba cu bebe mic abia nascut , spun cu mana pe inima ca da, se poate, se poate si ca mine, cu 10 pe linie si dormit ani de zile 3 ore pe noapte maxim, dar tot cu mana pe inima…nu se merita.
Nu toata lumea rezista. Eu am crezut ca rezist si mi-am luat-o rau in freza:)
revenind, teza inseamna cu totul si cu totul altceva decat orice, e o situatie speciala care necesita o dedicare suta la suta, e mult mai sanatos sa o termini si sa faci copilul dupa.
Oricum, in octombrie trebuie sa fie gata lucrarea…degetica, nici cu burtica nu e indicat?
doctorat? NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU :)) ca ai somnolenta si oboseala si e un eforty sustinut sarcina in sine! nu si doctoratul, care e o treaba pe care o faci tu singur, 28 de ore din 24 .
si eu tot in oct trebuie sa depun, Doamne ajuta….