Personal, prefer, mai ales in ultimul timp, cumparaturile online. Reusesc sa gasesc tot ce imi trebuie, si de cele mai multe ori in acelasi loc. Am tot cautat saptamana trecuta prin plafare si alte locuri banalele ceaiuri de chimen, fenicul si anason si am ajuns pana la urma sa le iau de pe net. Mai exact de pe Efarma. Pe langa ceaiuri (din care am comandat niste cantitati mai mari, daca tot erau, plus ca valoarea comenzii era mica, chiar si dupa ce am pus cate 4-5 cutii din fiecare sortiment de ceai) am mai luat Infacol pentru bebe si m-am aventurat sa comand si o cutie de Colief. Redus cu 10%, Colieful ala facea oricum cat 30 de cutii de ceai, dar auzisem ca face minuni contracolicilor, deci am zis clar ca merita.

Comanda a venit super repede, am facut-o pe 5, a venit  pe 7, minus un mic inconvenient, ca bineinteles ca nu au avut ceaiurile trecute de mine, si mi-au dat alternative de la alti producatori, dar si la alt pret, dar, dupa cum am zis, mic inconvenient.

Distractia a inceput cand am vazut ca micul Colief (care are 7 ml !!!) are data de expirare februarie 2011. Data de fabricare nu exista. Facandu-mi un mic calcul am realizat ca sunt la foarte limita cu administrarea lui, chiar si in conditiile in care era vorba de finalul lunii februarie, deci am decis sa sun sa vorbesc cu cineva pentru returnarea produsului.

Sun luni dimineata, spun despre ce e vorba, mi se spune foarte amabil ca vor reveni ei peste zece minute. Dupa o ora nu revenise nimeni. Sun inapoi, spun iar despre ce e vorba, de data asta dau peste o doamna. Doamna, stia deja despre mine (!?) imi spune sec ca tot lotul lor expira in februarie. Eu ii explic, ca sa inteleaga ca nu fac asta ca asa am eu chef ca nu am nascut inca, si ca sunt la limita cu termenul de expirare si ca totusi nu pot da atatia bani pe un produs pe care invariabil ajung sa il arunc la gunoi. 

Doamna ma intreaba: Si eu ce sa va fac doamna? V-am vandut produsul expirat?”
Eu: ” Nu, dar eu nu am ce face cu el cu termen atat de scurt. Plus de asta, puteati sa informati vizitatorii ca are o data de expirare apropiata.”
Ea: Repet, v-am vandut produsul expirat? Plus de asta avem niste studii conform carora produsele mai sunt valabile inca sase luni de la data expirarii. Deci puteti sa il folositi si dupa luna februarie daca vreti.

Eu: Doamna, sincer, ati da cu inima deschisa unui nou nascut de o saptamana un produs pe cale sa expire?
Ea: Da, care e problema? Oricum, am mai zis nu expira in februarie.
Eu: Doamna, ba da, expira in februarie, iar legile noastre spun ca dupa aceasta data produsul nu mai e nici bun, nici nu mai poate fi vandut. Mai mult, nu am auzit de nici un studiu care sa arate ca de fapt medicamentele expira la sase luni de la data inscrisa pe produs.

Ea: Bine, haideti ca nu am timp de stat la povesti,am foarte mult de lucru, spuneti ce vreti.
Eu: Vreau sa ii fac retur, conform legii online-ului, am la dispozitie 10 zile in care il pot returna fara nici un motiv.

Ea: Ma amenintati?
Eu (complet amuzata, pentru ca doamna devenise din ce in ce mai isterica si chiar era distractiva): Cu ce va amenint?

Ea: sa stiti ca apelul este inregistrat, si e clar ca m-ati amenintat ca ne dati in judecata, ca imi tot bagati in fata legile. Si chiar nu am timp, am destui din astia ca dumneavoastra care sa ne frece la cap in fiecare zi
Eu: Doamna, asta este modul in care stiti sa vorbiti cu clientii?
Ea: Dar cum va vorbesc doamna? Va vorbesc foarte frumos.
Eu: Asta intelegeti prin frumos?

Ea: auziti, ia mai scuteste-ma, spune ce vrei si gata
Eu: da, vreau sa vorbesc cu superiorul dvs
Ea: Eu sunt directorul pe aici, eu sunt proprietarul. Deci n-aveti cu cine vorbi.
Eu: Atunci, vai de magazinul dumneavoastra, tot amuzata, dar nervoasa deja zic: Doamna, stiti povestea cu clientii nemultumiti. oricum am si eu un blog, si o sa povestesc ce limbaj de relatii cu clientii stiti sa folositi si modul profesionist in care rezolvati nemultumirile. Jurnal din burtica se numeste.
Ea: Auzi, cucoana, nu ma ameninti pe mine cu burtica, cu dracalica (!!!!!!)   si zbang imi inchide telefonul in nas.

Eu raman masca, stau un minut, ma gandesc ce si cum sa fac si sun inapoi. Cer cu doamna „director” care a vorbit mai devreme cu mine. Tipa de la telefon, foarte contrariata, intreaba prin birou cine a vorbit cu mine. O aud pe cucoana mea tipand pe fundal ” iar nebuna aia?” si vine la telefon. Eu ii zic:

Doamna, dati-mi si mie numele dvs
Ea: ” Nu va dau nici un nume, nu am de ce sa vi-l dau”
Eu: Ba da, va rog frumos sa mi-l dati, vreau sa stiu cu cine am vorbit”
…… dupa inca cateva iteratii din astea sta, ezita un pic si zice: ” Ma cheama…. Pavel…. Ahhhh, Larisa”
Eu: ” Doamna, suntem doi oameni maturi, este deja penibil unde s-a ajuns, spuneti-mi cum va cheama”
Ea: ” Larisa ma cheama, Larisa Stan”
Eu: „Doamna, mai devreme ati zis ca va cheama Pavel, acum Stan, de ce ma mintiti?”
Ea: Stam ma cheama si cu asta basta, haideti odata, ca m-am saturat, puteti sa il trimiteti, chemati Fan Curier si noi va trimitem banii inapoi.
Eu: Cum ii trimiteti? Si ce garantie am eu ca ii mai vad?
Ea: Da ce credeti doamna, ca fix din banii dvs ma imbogatesc eu?
Eu: Doamna, cred orice dupa ce mi-au auzit urechile in ultimul sfert de ora”
Ea: Prin mandat postal. Exact asa cum scrie pe site si cum scrie in lege.

In fine, ca sa scurtez, brusc doamna s-a calmat (si-o fi facut efectul rudotelul??) mi-a explicat procedura de retur, unde sa sun la Fan, ce sa le zic, ce sa scriu pe colet, si mi-a cerut numarul de cont, ca sa nu mai trimita banii prin mandat postal, plus m-a rugat (!!!!?!) sa dau un mail de confirmare ca au intrat banii in cont. 

Tot pe scurt, pentru ca oricum cele doua convorbiri au durat mult mai mult, cred ca am rugat-o de cel putin zece ori sa nu mai urle si sa nu mai ridice tonul la mine. I-am explicat ca nu asa se vorbeste  cu clientii, ca nu asa se rezolva problemele, ca eu nu sunt cu nimic de vina, ca nu am nimic cu ea, ca pana la urma e dreptul meu sa ma razgandesc, ca asta este un risc pe care si-l asuma orice magazin online atunci cand se deschide.
Am avut un ton mai mult decat decent, cu toate ca ea, nu numai o data, m-a luat cu „eu nu sunt oricine sa ma ameninti pe mine cu burtica si dracalica”. Subliniez cuvantul dracalica.

Poate am gresit si eu amenintand-o ca ii fac reclama proasta, dar zau, cu tot amuzamentul meu, ca era chiar hilara la cat de nervoasa era, si-a meritat-o.

Clar, am gresit in momentul in care am pus in cosul de cumparaturi colieful ala, pentru ca ar fi trebuit sa imi dau seama ca reducerea aia (asa mica cum era) nu era pentru ochi frumosi. Aici, vreau sa dau un exemplu, de profesionalism si deontologie si seriozitate, in persoana Oliviei, care la sfarsitul lunii octombrie, avea in stoc un lot de Lotiune organica de curatare pentru bebelusi care urma sa expire la sfarsitul lunii decembrie (!!!) care era redusa la 15 lei (mai mult de 50%) si care avea avertizarea de expirare scrisa mare, cu rosu, pe toate paginile pe care era prezent si produsul.

Dar, nu-i asa, asta e diferenta intre oamenii carora le pasa, si aia care vor sa faca profit no matter what.

Chiar as vrea sa ascult si eu faimoasa inregistrare, si as vrea sa vad ce spun cei care conduc (in realitate) magazinul ala online, ca doamna sigur nu era proprietareasa.

Deci EFARMA.RO se numeste, fugiti de ei daca ajungeti intamplator pe acolo, ca de ……DRACALICA.