Zilele astea se caracterizeaza printr-un amestec foarte…. amestecat de „been there, done that” cu foarte multa „terra incognita”. In timp ce scriu, Foila isi scoate un cot sau un genunchi, exact in dreptul buricului meu supraexpandat si il misca furtunos, de parca mi-ar spune „stiu ca despre mine scrii acolo, sa stii!”.

Ieri am vazut ultima imagine echografica a lui Foila, de fapt nu am vazut-o pentru ca si-a tinut o mana peste fata, exact cum fac vedetele cand nu vor sa fie fotografiate de paparrazzi. Dupa masuratori, fluxurile sunt perfecte, lichid este inca, placenta arata bine, cicatricea arata binisor si ea, colul este scurtat, iar copilul este cam cu o saptamana mai mare. Cu toate ca astea ar duce in mod normal spre lungirea timpului petrecut in burtica, noi am decis ca luni dimineata sa facem cunostinta cu Foila, ca sa prevenim orice surprize. Luni oricum fac cele 37 de saptamani. Stiti voi, alea fix 37, cand oricum si David si Rebecca s-au decis sa scoata capul in lume.

Deci luni dimineata. Dar ne mai auzim pana atunci.