Ciugulici aniverseaza azi o luna. Prima luna de viata.

Sforaie ca un ursulet. Fornaie ca un tractoras. Cand se intinde, dupa un somn bun, necheaza ca un manz. Altfel, in brate, nu il auzi nici macar cum respira. Somn profund, adanc, ca Groapa Marianelor. Fratii lui urla, chiuie, alearga in jurul mesei si fac ca indienii, iar el, in brate doarme impasibil. Nimic si nimeni nu il deranjeaza. In pat insa, e indeajuns sa vrei sa te intorci de pe stanga pe dreapta, sa fosnesti un pic plapuma, ca imediat se sesizeaza si mai maraie sau se misca.

Cand are colici, din senin il vezi cum se face la fata mov-vinetiu-trandafiriu, se arcuieste cu tot corpul si slobozeste un urlet zgomotos a la Tarzan, dupa care trei secunde mai tarziu doarme la fel de linistit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

In somn, in perioada de REM, il vezi cum isi da ochii peste cap si, prin pleoapele intredeschise, vezi doar albul ochiului. concomitent, incepe sa zambeasca, sau, dupa caz sa rada. In hohote. Cu zgomot. Pe mine ma topeste, zau!

Ofteaza din tot sufletul si stranuta asijderea. Sesiuni de doua trei stranuturi, cu tot corpul incordat, cu pumnii stransi, finalizate printr-un ultim stranut ratat, trasformat intr-un „Aaaaahhhh” eliberator.

E innebunit dupa masaj, sta ca o placinta, relaxat, si complet relaxat daca are si gura ocupata cu ceva. Altfel, ciuguleste, dupa cum am mai zis intr-un post trecut. La masa, se bat turcii la gura lui, nici nu pot sa reproduc ce se intampla acolo. Infuleca de parca ar trece zece ore intre mese, nu una singura. Si daca duminica seara avea 4420 aseara avea 4610. La distanta de trei zile, da? Si asta in conditiile in care ieri a lasat-o mai moala cu mancarea, pentru ca am avut un varf de colici si nu s-a dat in vant dupa supt.

Iata-l pe aniversatul zilei de azi, intr-o tinuta mostenita de la fratele lui mai mare, care a fost fotografiat in aceeasi tinuta, la aceeasi varsta.