Raducu doarme intr-o pozitie nefireasca dar extrem de comoda pentru el se pare, pe mine, iar eu rascolind netul, blogurile si diversele paginiam realizat in sfarsit, la inceput de martie ca suntem in 2011. Si ca in vara fac 10 ani de la terminarea facultatii. Si m-am deprimat. Ca imi amintesc cum am fost lasata la bunici intr-o seara de vara, pentru ca parintii mei sa se duca la aniversarea a zece ani de la terminarea facultatii de catre mama. Era in 85, eu aveam deja opt ani si am fost extrem de trista, suparata si dezamagita ca mama m-a lasat si s-a dus sa se distreze, ea care nu ma lasase niciodata acasa. Si atunci, la cei opt ani ai mei, aniversarea asta, la care eu nu aveam acces a capatat niste proportii asa, mitice, s-a imbracat intr-o aura misterioasa, si din acel moment am asteptat sa aniversez si eu zece ani de la terminarea facultatii. Evident ca mama a aniversat si 20 de ani de la terminarea facultatii, insa atunci, deja aveam 18 ani si m-as fi dus oriunde, numai la o intalnire patetica (asa gandeam la vremea respectiva). Dupa aia, a aniversat si 30 de ani, eu am ajuns la 28 de ani, dar nu au mai facut decat o intalnire pe fast forward in aula ASE-ului, dupa care s-au intors toti la vietile lor agitate.
Acum, aniversez eu 10 ani, sunt la varsta la care mama avea deja un copil de opt ani, iar mie mi se parea mama deja cam batranica (pe vremea aia, din punctul meu de vedere viata sociala si viata in general se cam termina la +30. adica era un fel de pensionara deja pentru mine). In fine, opt ani aveam, deci aveam o scuza pentru aberatiile care imi treceau mie prin cap. Pentru ca, acum, la zece ani de la terminarea facultatii si la 33 si ceva de ani ma simt mai tanara ca oricand. Dar totusi m-am deprimat. Oare la vara, cand o fi aniversarea asta la generatia mea, si o las acasa pe Chiti, s-o repeta povestea?
LE: Anexam si dovezi cu pozitia nefireasca. Si a mea si a lui Raducu.
si eu tot 10 ani de la absolvire. eu am terminat ASE, am impresia ca si tu tot asa. si eu am aproape 33 de ani, dar la copii eu figurez doar cu unul, desi mi-as fi dorit mai multi si mai mari. nici eu nu ma simt batrana…deloc
voi muri de ras :)) cat contorsionism..
Draga mea, cand o sa ai 70 de ani o sa te gandesti „mai stii cand aveam 30 de ani? ce tineri eram..”. Mie-mi place varsta asta, mi se pare cea mai faina perioada din viata omului. Mai bine enjoy it!
Dar daca il depui in patut sau pe canapea langa tine se trezeste? Ca imi aduc aminte ca imi amortea uneori umarul sau gatul intr-o pozitie nefireasca tot asa cu broscoiul pe mine… al meu insa se trezea imediat asa ca eu induram. Mai ales cand adormea pe la 2-3 dimineata dupa chinuri de cateva ore datorate colicilor.
Dar de ce sa l puna in pat daca lui acolo I place cel mai mult? Nu exista durere fizica iscata de purtarea bebeului mai mare decat bucuria de a l tine!
ehe, eu am fost anul trecut la treaba asta :) anul asta bagam 15 ani de la terminarea liceului. oribil
asa mai vaitati-va ca sunteti batrane, ca io sunt si mai batrana
eu am facut in 2009 15 ani de la terminarea liceului – eram singura bortoasa, restul aveau copii mari.
si in 2010 – 20 de ani de la terminarea generalei. vai vai
aoleu, ce batrana esti, mai, mai … :)))
taci tu, viata incepe in fiecare zi. si io-s mai batraioara decat tine, ok?
si eu tot 10, mai tii minte ca treceam prin emotiile admiterii impreuna? n-am inca 33 de ani dar nici 3 pitici acasa. inteleg perfect ce zici cu „mitul” intalnirii parintilor, asa era si pentru mine. eu una nu sunt deprimata, dar mama e, cand i-am zis la telefon ca avem intalnirea de 10 ani in iunie a inceput sa planga…
Ha, ha, ce simpatici sunteti!
Eu la anu’ sunt cu cei 10 ani, si, da, ma simt mai tanara ca la terminarea facultatii!