Asaaaa, deci dupa o saptamana nu pot raporta mari progrese. Insaaaa, aruncand cate un ochi la suratele mele HSM in devenire care deja sunt pe la a cincea saptamana, lucrurile au inceput sa se aseze cat de cat in capul meu.
In primul rand, facand un mic flash back, am realizat ca ultima data cand am fost la coafor a fost pe 30 aprilie…. Mda, am 11 luni de cand nu am mai calcat printr-un coafor… Iar flash back. Ultimul tratament facial a fost in septembrie. Well, aici am niste circumstante atenuante. Adica in decembrie am vrut sa merg, m-am si programat, insa am anulat-o pentru ca imi era efectiv imposibil sa stau pe spate doua ore nemiscata. La mani-pedi am mai dres-o cat de cat, ca m-am dus de vreo patru ori in ultimul an, deci la capitolul asta stau bine. Cu alte cuvinte, am nevoie sa lucrez si la capitolul asta. Ca orice ar fi, recunosc ca o vizita la coafor from time to time face tare bine la moral.
Concluzia numarul unu este ca voi incerca macar una din trei pe luna. Sau make it two out of three.
In al doilea rand, sambata am realizat ca ok, it’s about attitude, dar nu numai. Ca mergand la Fattoria (din lipsa de alte optiuni din diverse motive – dar e ultima data, ma jur) am realizat ca atitudinea nu ma ajuta 100%. Ca totusi, sa iesi cu ce ai apucat sa iti pui mai intai pe tine, spalata la repezeala si cu parul prins la o repezeala si mai mare intr-o coada boring de cal, nu da chiar bine. Mai ales pentru respectul de sine. Ca altfel, chiar I don’t give a ….. Ca ce fauna era pe acolo, nu mai comentez. Am vazut si eu for the first time un Hermes Birkin, desi nu pot sa jur ca era si genuine. Si am vazut doua exemplare feminine in UGG-i si cu pantaloni scurti. Erau 20 de grade, but still…. Deci, imi e clar ca nu le fac fata, ele pentru asta traiesc, sa arate impecabil, insa, nici eu nu trebuie sa arat ca si cum as fi iesit sa duc gunoiul (ok aici exagerz, Ubi o sa ma traga de urechi, dar ati prins ideea, nu?). By the way, daca aveti de gand sa calcati pe la Fattoria think again, ca nu mai e ce a fost candva. Si va spune una care era innebunita dupa mancarea de acolo. Fitele au ajuns atat de multe incat ma deranjeaza pana si pe mine, eu care nu le vad nu le aud de obicei. Preturile sunt pe masura fitelor, si mi se pare strigator la cer un piept de pui de 59 de lei si o portie de french fries de 17 lei. Iar gustul nu e nici pe masura preturilor si cu atat mai putin a fitelor. Deci, so long, Fattoria.
Asaaa,sa revenim. Concluzia numarul doi a acestei saptamani este ca voi incerca, tot pentru self esteemul meu, sa fiu un pic mai prezentabila, indiferent daca ies in parc sau la restaurant. Asta evident nu inseamna ca voi iesi pe high heels la nisip cu copiii, dar nici ca mai ies in stil trashy extrem pe usa. Poate un trashy boho. accesorizez cu o brosa floare, ce ziceti? Astept sugestii aici.
In al treilea rand, ce ma doare cel mai tare, acolo nu am facut nimica nimicuta. Dar voi face. Adica chiar ma programez sa merg cu spatele la verificat.
Altfel, long story short, ca intre timp mi s-a inchis si laptop-ul, cu kilele sunt undeva pe la 56-57, dorm noptile, oh happy me, pentru ca altfel Raducu extrage si ultima picatura de lapte din mine. Care Raducu are 6,285 si nu mai are nici o haina care sa ii vina. Noroc ca s-a deschis H&M, si am luat niste body-uri si niste pantaloni la niste preturi mega rezonabile (dye Mothercare, dye!). Despre Chiti as putea scrie tomuri si nu de bine, insa ma rezum la a spune ca suntem intr-un proces de …… evolutie cu ea. Iar David, ei bine, David imita. Si din pacate imita mai ales apucaturile sorei lui. De aceea am zis ca lucram cu sora, ca altfel o incurcam. Pe de alta parte, pot spune ca o imita si la cele bune, pentru ca nici noua nu ne vine sa credem ce vocabular bogat are el la varsta la care sora lui spunea vreo cinci cuvinte inteligibile, restul fiind in pasareasca. David spune chiar si „tractorul” si orice strain intelege ca e vorba de tractor si nu de altceva. La o prima aruncare, cred ca are cel putin 50 de cuvinte pe care le spune impecabil, ceea ce e enorm pentru nici doi ani. Nu facem insa nici un progres la capitolul numarat si nici nu am reusit inca sa il facem sa se exprime in propozitii.
Cam atat despre mama Bogdana si trioul ei. Ubi saracul, rezista eroic. De-aia il iubim atat de mult.
Finalul m-a facut sa zambesc. la cat sunt de obosita asta e o performanta :)
suntem doua obosite….
deci spuneam- dar m-a scos google, ca te sustin in toate, inclusiv in verificarea coloanei :)) eu am fost vineri la rmn, dupa luni intregi de trezit la 5 dimineata de dureri de spate. astept rezultatele acum. plus o nevralgie la picior, de la platfus, de unde vor urma talonete. oh, what a joy…..dar e horror, imaginati-va cum e sa nu poti sa mergi 50 de metri pe jos, ca simti ca iti ia foc piciorul
apoi, eu fara coafor traiesc, fara manichiura sunt moarta. nu imi suport unghiile daca nu sunt curatate, iar eu singura nu stiu sa fac nimic
iar fattoria- e long story. noi nu mai mergem de ani buni. dupa ce odata am asteptat 3 ore o comanda, care a venit gresit. dupa ce s-au uitat chlenerii la noi ca la nebuni pentru ca am indraznit sa intrebam daca au mese FARA REZERVARE. si tot asa
Lasa ca trecem si peste asta si o sa iesim la cafeaua aia.. peste vreo 2 ani, in ritmul asta :))
mda, eu eram fan fattoria. erau scaunele alea supercomode, briza aia de la vaporizatoare vara, faptul ca puteam merge cu copiii si ca puteau urla cat vroiau ca nu ne zicea nimeni nimic, iar on top of that, era mancarea. crostini care erau crostini, paste care erau paste, iar antipasto era delicios pur si simplu. ok, fitele stricau de multe ori decorul, dar asta e, oricum fite gasesti cam peste tot in orasul asta.
olivia, sper sa fie mai repede totusi :)
De acord cu tot ce ai spus. Chiar daca nu-s eligibila pentru HSM, ca-mi lipseste M-ul ala, pot sa spun ca de multe ori am facut si eu mandatory-to-do lists, cu tot felul de actiuni pentru mine – sa merg la coafor, sa merg la manechiura, sa merg la sala sau macar sa fac sport, sa ma imbrac cu grija tot timpul, sa folosesc make-up (nu in exces, dar suficient cat sa scoata in evidenta ce e de scos si sa ascunda ce e de scuns), sa ma demachiez in fiecare seara fara exceptie. In mare, am facut ce mi-am propus – de la sine inteles ca partea cu sala si sportul am lasat-o de izbeliste. La coafor am fost sambata (apropos, Lucian se plangea ca nu te-a mai vazut de mult…) si am tras o freza de nu ma mai recunostea lumea – ceva intre Amelie a la francaise si a la japonaise :-). La manechiura imi fac programare astazi si sper sa reusesc sa fug in pauza de pranz (cel mai mult la manechiura imi place partea cu alesul ojei, cand Miri ma provoaca si eu de cele mai multe ori accept – verde, albastru, mov deschis, mov inchis si lista poate continua). La capitolul haine stau binisor (bineinteles ca tot timpul e loc de mai bine si niciodata nu-mi ajunge bugetul pentru a-mi satisface toate „visele”). La make-up am inceput sa-mi rezerv cele 5 min de dimineata pentru putin fond de ten, anticearcan (deh), pudra, eye shadow si rimel – e suficient pentru zi. Iar despre demachiat, am observat ca de cand am implementat „cosuletul de demachiere” pe noptiera cu demachiant, discuri, tonic totul merge ca uns. Si apoi, noapte buna. Ramane sportul. Sa dau bicicleta jos din pod? :-)
eu zic ca esti clar pe drumul cel bun!
uff, si mie mi-e dor de Lucian… ca, dupa cum spuneam in postare, nu am mai fost la el din 30 aprilie, anul trecut. 11 luni fix :(
cu machiajul go, go, go… eu nu prea am unde sa ma machiez si urasc ideea de a merge machiata in parc :) uneori nu mai apuc sa imi pun nici macar lentilele, si raman cu ochelarii pe nas, asa ca ce pretentii sa mai am la make-up?
wow- 50 de cuvinte? si corecte?pai e super.eu ma pot „afisa” cu maxim 5 , spuse corect :), in rest, da, pasareasca la greu sau „mmm -ul” pe care il visesz si noaptea.la numarat, recunoscut cifre , litere , din astea , nici Daria nu sta grozav.eu incerc, avem zilnic program pt activit astea, insa nu e foarte atenta si de fortat nu o fortez.eu zic ca amandoi meritati titlul de eroi, serios :)!de fiecare data ma minunez cum faceti fata cu 3, cand pe mine una ma seaca de toata energia :).
hai sa zic ca jumatate sunt inteligibile in context, iar restul sunt curate, curate. chiar acum fac un recensamant :)
You go, girl! Trebuie sa incep si eu un program de genul asta, de fapt mi-am tot propus o detoxifiere generala :) Apropose, unde il gasesc si eu pe Lucian?
Lucian lucreaza la Egoiste – cel de la intersectia Dorobanti cu Stefan cel Mare. Gasesti nr de telefon pe site-ul lor.