Mai sunt doua saptamani in care o puteti vota pe Roxana Dudus, in campania AVON 125. Eu zic ca merita sa fie sustinuta, pentru ca este o luptatoare si o femeie exceptionala.
Eu o sustin. Voi?
Altfel, tot Roxana, ne provoaca in tema lunii iulie sa impartasim experiente legate de medici care ne-au sustinut sau nu in demersul de a alapta de-a lungul timpului. Subiectul este unul extrem de important, pentru ca de ei, de medici depinde de cele mai multe ori un inceput lin sau dimpotriva unul dezastruos in alaptare.
De multe ori am spus o vorba. Alaptarea inseamna 99% vointa si 1% tehnica. Ii apartine doamnei Culcer. Mi se pare firesc sa incep cu dansa. Pentru ca am avut privilegiul de a o avea ca doctorita la Chiti si pentru ca de numele ei se leaga cele mai intense eforturi in promovarea alaptarii. Doamna Culcer este un fenomen. In afara de faptul ca este pornita impotriva oricarei formule de lapte praf, promoveaza alaptatul oricand si oricum. De la dansa am invatat ca nu conteaza ca dimineata imi fac operatie de extragere a apendicelui si automat rahianestezie, la pranz trebuie sa pun copilul la san. Fara discutii. Ca nu conteaza ce spune X sau Y, laptele de mama si cu anestezic in el e cel mai bun. De la dansa am invatat ca nu conteaza ce si cum si cat mananc (ideal ar fi sa mananc!) ca organismul prioritizeaza, si ca atata timp cat el este programat sa produca lapte, va produce, chiar in detrimentul meu. Am invatat multe lectii in vizitele dansei pe la noi. Cele doua de mai sus sunt niste „extreme” dar niste extreme care arata cat de important este laptele de mama. Si cat de mult conteaza sa ti le spuna o persoana care are si este o autoritate in materie. O somitate, fara a exagera in vreun fel.
Pe mine doamna Culcer m-a salvat. Mi-a salvat alaptatul, care era deja subiect de discutie daca si cat de sanatos este pentru fiica mea, care fiica binevoia sa vomite cu jet de juma de metru dupa fiecare masa. Si care fiica nu punea mereu pe ea atata cat ar fi vrut onorabila mea mama. Si, drept pentru care, logic, de ce voma ea? Pentru ca nu era bun laptele meu. Si poate era mai bun si niste lapte praf. Si uite asa, am fost la un pas sa cedez in fata „experimentatei” mele mame, daca nu ar fi fost doamna Culcer. Doamna Culcer i-a tras un perdaf in prima vizita acolo, de mama nu a mai vrut sa mai participe si la urmatoarele vizite, ba chiar in momentul in care nu am reusit sa dam de dansa cateva luni mai tarziu, mi-a zis ca oricum nu e mare pierdere, ca i se parea cam extremista in opinii.
Dupa atatia ani de alaptat si de dat cu capul de sus si de intalnit atatea pareri atotstiutoare pe tema laptelui matern si a alaptatului, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fii extremist pe tema asta ca sa te faci auzit, inteles si intr-un final ascultat. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta, dar asa este din pacate. Si daca doamna Culcer, face sa mai creasca un pic procentul ala de 12,5% de femei alaptatoare, apai, sincer, mi-as dori inca vreo zece ca ea. In fiecare maternitate.
Maternitatea de la Spitalul Universitar, unde dansa e sefa de sectie la neonatologie, e vestita. E vestita pentru ca acolo e zona lapte praf free. Pentru ca daca vreo asistenta e prinsa cu formula in mana isi risca slujba. Pentru ca acolo este invatat sa alaptezi si formula nu este luata in calcul ca si varianta viabila pentru nou nascutul tau. Am auzit vorbe mai putin binevoitoare, cum ca nu ti se arata exact cum trebuie, nu ti se explica de ce e atat de important, ca nu ti se respecta dreptul la alegere, ca esti „obligata” sa alaptezi. Mie mi se par bullshit-uri, scuzati-ma. Deci, da, vreau mai multe doamne Culcer, si ii doresc putere sa reziste inca cel putin atat pe cat a rezistat pana acum in acest demers de a schimba mentalitati si reguli.
O a doua doctorita, cel putin la fel de extraordinara in opinia mea este Ioana Rosca. Ioana Rosca este sefa de sectie la neonaologie la Giulesti. A ajuns in acest post dupa evenimentul de anul trecut, si prin eforturi supraomenesti sectia de neonatologie a spitalului are o fata noua. Nu numai din punct de vedere al dotarilor, cat si al comportamentului. Chiar daca exista inca lapte praf in sectie, iar alaptarea se face la program si nu exista deocamdata sistem de rooming in, comportamentul asistentelor fata de alaptare s-a schimbat enorm. Se insista pe initierea alaptarii, se insista pe pozitionarea corecta a copilului la san, asistentele stau cu tine sa iti arate si toate astea datorita doctoritei Rosca. Care este un monument de empatie, si apropiere. Care va sta cu tine si te va ajuta sa incepi cat mai lin, cat mai frumos si cat mai putin dureros. Faptul ca am avut-o pe dansa acolo, atat la David cat si la Radu a contat enorm. Ba chiar ea a fost cea care mi l-a pus pe Radu la san, a doua zi dupa ce s-a nascut, si m-a strans emotionata de umar, in momentul in care fomistul s-a mufat instantaneu. Este o persoana extraordinara si extrem de sufletista. Acelasi lucru pot sa il spun si despre doctorita Nanea, chiar daca noi am interactionat cu dansa din alte motive.
O alta doctorita, care pe noi ne-a ajutat mult la momentul respectiv, dar cu care din varii motive nu am mai reusit sa tinem legatura este doctorita Melania Iancu. La vremea respectiva, cand s-a nascut David, facea parte din echipa de enonatologie de la Giulesti. La fel ca si Ioana Rosca, face parte din noua generatie de doctori, care sustin fara drept de apel alaptarea, care iti vor vorbi ca si unui prieten, si iti vor explica pe indelete, cu multa rabdare, orice nelamurire ai putea avea.
Ultimul pe lista, dar nu cel din urma, este pediatrul nostru, dr. Giosanu, de la Medlife, despre care nu pot spune foarte multe, apropos de alaptare, pentru simplul motiv ca stie ca eu stiu cel mai bine, si ma intreaba doar la nivel de informatie, cum decurge alaptarea. Deci sincer, nu stiu care este parerea lui vizavi de subiect, insa sper ca este una pozitiva, mai ales ca din alte puncte de vedere este un om extraordinar.
Eu am nascut la Giulesti in ianuarie si e adevarat ca asistentele te ajuta sa-l alaptezi pe bebe (prin diverse mijloace: ciupit de picior, seringa cu glucoza, astea in cazul in care bebe dormea,oricum important e ca erai ajutata intr-un fel) dar treaba cu programul din 3 in 3 ore e de-a dreptul ridicola, eu m-am rugat de ele sa nu-i mai dea lapte praf ca mi se intarisera sanii si de fiecare data cand ma duceam la alaptat el dormea ca boierul (se trezea intre orele de alaptat si ii dadeau lp) si m-am rugat de o asistenta sa ma duc mai devreme cu o ora sa-l prind cand ii este foame si a fost de acord, asa ca l-am prins si eu treaz si in foame si eram fericita ca sugea de la mine in sfarsit ….pana cand a aparut doctorita de garda (nu-i stiu numele) si a fost foarte deranjata de faptul ca eram acolo „in afara programului”, pana la urma m-a rugat asistenta sa parasesc sala sa nu se supere dna doctor, asta in conditiile in care fiu miu nu terminase de mancat si am fost nevoita sa il las sa urle de foame si sa-i intorc spatele …moment care sigur nu-l voi uita! Cam asta a fost experienta mea la Giulesti!
Madalina, eu am mentionat expres din prima zi fara lapte praf, si totusi in a treia le-am prins ca i-au dat. Am facut scandal si chiar s-au speriat si si-au cerut scuze. Dar, asa e programul e criminal, sper sa il schimbe. Insa eu fc comparatie cu acelasi spital, in ianuarie 2006, in aprilie 2009 si ianuarie 2011. Evolutia este remarcabila! Atat doar ca nu indeajuns :(
Si mi-au trebuit 3 nasteri ca sa am „curajul” sa o iau de ciuf pe asistenta aia. Mai ales ca mai erau 20 de min pana la ora de alaptat. Sa mai zic ca fii-miu a vomat tot laptele ala? Si era ud fleasca si mirosea a acru? Mi-a venit sa plang de nervi. Si nu as fi aflat daca nu as fi venit mai devreme cu Chiti care vroia sa isi cunoasca fratiorul.
Subiectul „alaptare” cunoaste cred mii si sute si iarasi mii de file pentru fiecare mamica, care a alaptat, fie si cateva zile sau saptamani, de aceea nu voi spune aici propria-mi poveste buna/rea, insa trebuie sa subliniez ca sunt super de acord cu tine in privinta dnei Culcer – datorita ei si numai ei am reusit multe, multe la inceputul vietii lui Simeon. Ar fi exttraordinar sa mai reziste si sa-si lase cat mai multe succesoare.
O sugestie pentru postul anterior: daca faci o vacanta in Egipt, e foarte usor sa faci o excursie in Israel plecand din Sharm el Sheikh. Sunt nenumarate oferte de excursii de o zi si jumatate, la preturi excelente daca iei o agentie locala si nu un tur operator international sau agentul hotelului (70 de euros versus 120 de euros). Eu am negociat toate excursiile la jumatate de pret fata de cele propuse de tur-operatorii mentionati mai sus, si calitatea serviciilor a fost impecabila (ghid, sofer, etc). Partea dificila pentru o excursie in Israel din Sharm este ca e foarte intensa, se pleaca noaptea, ceea ce pentru copii de varsta mica si/sau infanti e complicat, iar programul e foarte strans. O alta varianta ar fi din Taba (aprpos, paradisul snorkeligului, fauna e mult mai bogata ca la Sharm; ai coralii si pestii direct de la plaja hotelului, nu trebuie mers cu barca in larg sa ii vezi, precum la Sharm) : mergi la Eilat (primul oras la granita din Israel) cu un taxi si de acolo sunt busuri catre Jerusalem, cu plecare de cateva ori pe zi. E mai usor si nu depinzi de programul agentiei, se preteaza mult mai bine pentru cei care calatorecs cu copii si, cel mai important, iti organizezi programul cum vrei tu; poti ramane o noapte si in Eilat, spre exemplu.
And slightly off-topic: pentru mine, destinatia de vacanta favorita este, in ciuda neajunsurilor (clima naspa, munca multa, integrare luata de la zero), locul unde sunt acum (si de unde voi pleca in cativa ani catre o tara calda-calda si un pic bananiera, ca sa inmultesc ceea ce s-a acumulat). Mai precis, starea mea mentala este una de liniste, de impacare cu sine, de serenitate, caracteristica vacantelor, nu? :)) Dintr-o tara unde nu muream de foame la propriu, dar aveam de ales intre a-mi cumpara o carte si a manca 2 zile, am ajuns in alta, unde am liniste (maiales a zilei de maine ). E mult, e putin pentru o te simti ca in vacanta? :))
F interesant. Nu cumva e doctorita Nanu nu Nanea, de la Medicover? Si noi mergem la ea si e extraordinara!
Primul comentariu, cel al Madalinei, exprima exact ceea ce am simtit si eu in perioada cat am stat in spital dupa nastere. Am nascut la Giulesti in februarie. Ce nu am inteles din postarea ta este cui trebuia sa specific expres fara formula astfel incat sa stie toate asistentele, din toate turele? Sa iti mai spun si despre asistentele din tura de noapte care aveau de fiecare data la la alaptatul de la 12 noaptea pungile cu seminte pe masa? Sau sa zic ca televizorul era mai mereu pe Acasa TV? Da, te ajutau la alaptat cat de cat dar asta numai cat erau medicii prin preajma, adica cel mult pana la masa de la ora 15. Mi s-a parut fff trist ca la masa de la 12 noaptea erau doar cateva mamici care mai veneau la alaptat. Asta legat de experienta din maternitate.
Dupa ce am ajuns acasa am reusit sa alptez exclusiv 2 saptamani. La 2 saptamani a facut bebe rosu in gat si am ajuns noaptea la urgenta la Budimex. Medicul de garda, dna. dr. Denis Stanescu, s-a uitat superficial la copil si mi-a zis ca nu are nimic si doar „e rupt de foame”, sa pun mana sa ii dau supliment. Si nu oricum, sa ii dau supliment din 3 in 3 ore si alaptat la cerere. WTF? Pai in felul asta sigur ramaneam fara lapte. Evident ca la momentul respectiv m-am luat dupa ea si ajunsesem ca bebe sa manance chiar si 250ml formula / zi. Bine, am inceput sa dau supliment si pentru ca bebe avea rosu in gat, nas infundat, mucisori si nu reusea sa suga bine. Dupa care m-am ambitionat, daca pot sa spun asa, si am hotarat sa ii dau doar san. A fost foarte greu la inceput sa imi reglez iarasi productia de lapte dar am reusit in vreo 2 saptamani si alaptez exclusiv si acum. Cert este ca si medicul meu pediatru m-a incurajat sa ii dau supliment si nu am cunoscut nici un medic care sa insiste ca se poate alapta exclusiv chiar si dupa ce bebe a avut o perioada cand manca supliment.
Dintre toti medicii cu care am discutat pana acum cel mai mult mi se pare ca a insistat pe alaptat medicul ginecolog cu care am nascut. Trist dar adevarat.
Felicitari, Raluca, pentru curaj si ambitie :-)!
Bogdana, cred ca e ff important sa explici mamei de ce alaptatul trebuie sa fie prima optiune. Altfel, alapteaza obligata in spital si ajunge acasa si o da pe formula, ca asa ii spune pediatrul de la dispensar.
Imi spunea sora-mea aseara ca exista o propunere ca laptele praf sa se elibereze pe reteta, pentru ca in Ro mai putin de 20% din mame alapteaza (mi-e greu sa-mi imaginez cum s-ar putea ajunge la asta, odata ce toate supermarketurile sunt pline de Nestle, Humana etc). Si asta, pt ca nu-si iau in serios responsabilitatea de mama. Eu am doua prietene bune: una alapteaza si are de gand sa continue, cealalta a renuntat tacit, pt ca nu avea lapte. Acuma, ma uit cum hraneste bebe de 3 luni cu biberonul si mi se pare ca pierde un aspect esential al relatiei cu copilul…
Raluca, si eu am aflat intamplator, dupa cum am zis. Mi s-a replicat ca ar fi trebuit sa scrie pe foita lui (cea pe care scrie numele, dimensiunile de la nastere, etc) ceva de genul: lapte matern exclusiv. Moment in care, crede-ma am luat a doua oara foc. Pentru ca mi se pare aberant sa nu se considere „by default” ca un copil ar trebui sa primeasca exclusiv lapte matern. In fine, s-a notat la copilul meu si cu asta basta. Nu am avut la momentul respectiv in cap sa ma iau la harta cu sistemul, m-a interesat ca mi-am rezolvat eu problema si cu asta basta.
>
>
>
> Am scris acest post pentru ca vreau sa promovez ideea de alaptare si fac asta inclusiv prin a raspunde la apelurile Roxanei. Este un concurs, dar pe mine nu ma intereseaza asta, ma intereseaza sa fie cat mai multe postari la tema lunii respective.
>
>
>
> Nu imi amintesc de televizor, ba chiar am senzatia ca nici nu era unul la salonul NN prin cezariana. Oricum, nu e elocvent din punctul meu de vedere. ce e elocvent insa, si am considerat ca trebuie spus este faptul ca s-a facut un pas urias fata de acum sase ani si fata de acum doi ani. e tragic si trist ca s-a intamplat dupa ce au murit niste nou nascuti, si cu asta nu ma pot impaca vreodata, insa s-a schimbat ceva. inclusiv in atitudine. Mai ales in atitudine, si crede-ma pe cuvant aici. Voi povesti in zilele urmatoare fiecare experienta cu maternitatea giulesti si cu alaptatul. Asa, sfaturi privind „suplimentul” am primit si eu garla. Dar de ce sa ii mentionez pe idiotii care mi-au zis sa bag supliment, cand pot sa ii laud pe cei ca NU o fac orice ar fi si promoveaza un act natural?
>
>
>
> In fine, este mult de dezvoltat aici, nu prea am loc ca m-as desfasura mult mai mult
Nuschu, informare, informare si iarasi informare. De-aia, saptamana asta vreau sa o dedic alaptarii, experientelor mele. Altfel, as saluta o propunere de genul ala! Zau!
Pot sa spun ca si in 2016 cand am nascut eu tot acelasi program de 3 din 3h se merge la alaptat in Giulesti. Din contra cei care sunt nascuti prematur chiar daca mamele au lactatie nu li se permite sa se mulga in salon si laptele muls sa fie pus in biberon.
Am avut lactatie dar pentru ca baiatul meu s-a nascut mai devreme a stat in terapie intensiva iar mie imi curgea laptele siroaie si lui i se dadea la biberon lapte formula…