In Romania anului 2011 nu poti sa mai ai incredere in nimeni.
Iti duci copilul la o gradinita particulara, o alegi cu grija (cel putin asa te autoamagesti), dai o gramada de bani si pentru ce?
Stiti cumva povestea deja? Nu, de data asta nu e vorba despre educatoare tiranice si teroriste, nu e vorba despre mancare dubioasa sau masini de transport cu totul nesigure.
Este vorba despre dormitorul copiilor care este la demisol, un demisol plin de igrasie, umezeala si mucegai.
Despre care afli ca e la demisol la un an dupa ce ti-ai dat copilul acolo. Dupa ce, timp de un an te-ai chinuit si ti-ai chinuit copilul cu tone de medicamente, pentru ca a fost mai mereu bolnav cu plamanii. Si timp de un an ti-ai facut procese de constiinta, ca de ce, cum si asa mai departe. Te-ai chinuit sa afli sursa, motivul pentru care copilul tau este bolnav in permanenta, iar sursa era exact acolo unde te gandeai mai putin. Acolo unde ti-ai pus toata increderea.
Mie asta mi se pare un gest de o totala inconstienta din partea celor de la gradinita cu pricina. Gradinita Disney se numeste, iar toata povestea o puteti afla de la Zu.
Multumesc frumos, Bogdana. Ai pus punctul pe i: o gradinita trebuie sa fie un loc in care ai totusi incredere, nu este normal sa stau eu sa ii vanez/ pandesc/ suspectez mereu de toate cele. Acum ce fac? Incep sa pipai peretii cand vizitez gradinite? Pipai pernele? Miros cu atentie???
sper sa li se duca buhul in tot targul, sa falimenteze, e incredibil cat de inconstienti pot sa fie unii!…
chiar asa, vb lui Zu, ajungi paranoic, ce sa faci sa te asiguri ca totul e ok, pana unde verifici?…
Pentru putin, Alina. Oricum m-am socat rau cand am citit povestea… E incredibil, zau!
Pe al meu l-au caftit. Din a doua zi de gradi. Long story make short: aia a fost ULTIMA ZI de gradi!
Si am devenit paranoica. Sper sa apuc sa termin postarea si sa o pun pe blog.