„Un studiu recent al celor de la Northwestern University arata ca odata deveniti tati, barbatii inregistreaza scaderi ale nivelului de testosteron din organism.”

Boom!

Cred ca e indeajuns pentru multi din barbati sa citeasca aceste randuri si sa renunte instantaneu la ideea de a mai deveni tati vreodata, de teama de a-si pierde din „masculinitatea” care le defineste existenta. Si totusi, oare chiar este asa?

Departe de mine gandul de a lua la disecat studiul, care dupa cum am aflat de la unul din conducatorii studiului s-a desfasurat pe parcursul a cinci ani, cu 400 de subiecti (prin Filipine pe undeva, dar nu comentez), deci nu putem contesta rezultatele sau profesionalismul sub care masuratorile au fost efectuate. Insa, eu zic ca „there’s more to it”. Much, much more.

Dupa citirea articolului din Elle, al Lioarei Bradu (de unde am si aflat de existenta studiului cu pricina), nu pot decat sa ma declar complet de acord cu ea. Cu atat mai mult cu cat am langa mine un astfel de exemplu.

Pana la urma un nivel inalt al testosteronului nu da neaparat masura unei masculinitati exagerate. La fel, un nivel mic sau mai scazut al acestui hormon ofera o imagine „nemasculina” a barbatului respectiv. Insa, da, un nivel inalt de testosteron este important in prima parte a vietii, si il putem asocia fara doar si poate cu multe manifestari „masculine” sau „macho” de la bravade adolescentine, pana la huliganismul de pe stadioane. Dupa o anumita varsta (care difera de la barbat la barbat – unii nu vor ajunge niciodata la acest prag) odata cu asezarea lucrurilor pe un anumit fagas si cu aparitia copiilor, este absolut firesc ca testosteronul sa faca un pas inapoi si sa faca loc altor hormoni, mult mai potriviti cu noul rol: oxitocina si vasopresina.

Asta nu inseamna ca brusc, barbatului proaspat devenit tata, care si-a luat pentru prima data pruncul in brate, sau care sta sa se joace si sa se prosteasca cu orele pe covor langa copii, ii este cumva stirbita masculinitatea sau mai rau stearsa de pe fata Pamantului si in locul ei s-a instaurat o chestie plangacioasa si emotiva. Nu. pur si simplu, lucrurile se rearanjeaza intr-un mod care ii ofera pe viitor barbatului posibilitatea de a nu mai actiona impulsiv doar pentru sine, ci de a gandi inainte de a actiona si de a actiona pentru bunastarea si siguranta celor pe care trebuie sa ii protejeze.

Iar eu cred cu sinceritate ca la un barbat devenit tata, masculinitatea sa este potentata in mod exponential, si imbogatita in mii de feluri diferite. Daca pana sa devina tata, un barbat se foloseste de nivelul de testosteron la nivel instinctual mai mult, actionand de cele mai multe ori reflex, inconstient, dupa ce devine tata, barbatul incepe sa se foloseasca constient de masculinitatea sa si mai mult o utilizeaza in scopuri „constructive”.

De aceea, la momentul la care am citit prima data concluziile studiului, m-am uitat lung la Radu (bina ca nu m-a vazut!) si mi-am pus in gand intrebarea: „Oare barbatul meu este mai putin „barbat” ca atunci cand l-am cunoscut prima data?” Si mi-am dat seama ca raspunsul era exact invers. Deoarece chiar daca nivelul de testosteron i-a scazut dupa nasterea copiilor, nivelul de „masculinitate” i-a crescut simtitor. Pentru ca iti trebuie sange zdravan in tine sa rezisti atatea nopti nedormite, sa treci prin boli, plansete, urlete ale copiilor, hormoni dezlantuiti si clacari ale nevestei (e vorba despre „moa” aici!) si totusi sa fii mereu acolo, gata sa iti protejezi progeniturile, sa iti sustii femeia si sa asiguri si bunastarea lor materiala si spirituala.

In the end, testosteronul ala sky high din tinerete nu face altceva decat sa pregateasca terenul pentru ceea ce  va sa vie si este absolut normal in evolutia noastra ca si indivizi.

Sau dupa cum zicea Lioara Bradu in finalul articolului ei din suplimentul Elle  Men (sic) din noiembrie:

„Daca ma gandesc bine, nu spune nimeni, nu scrie nicaieri si nici nu s-a demonstrat faptul ca, devenind tata, un barbat este mai putin viril. Ci doar mai responsabil, mai afectuos si mai dedicat familiei sale. Nu exista nici o justificare pentru ca un tata sa nu aiba o relatie calda, profunda, uluitoare cu pruncul sau. La urma urmei, barbatia se poate masura in atatea feluri!”

Si cu astea fiind zise, va las cu cateva lecturi, interesante, amuzante, ale unor barbati (actuali sau viitori tati) carora in nici un caz nu le poate fi pusa la indoiala masculinitatea, si care totusi nu au retineri in a-si exprima sentimentele vis-a-vis de „meseria de parinte”:

On parenthood – unul din cele mai faine texte pe care le-am citit in ultima vreme
Ta-su – blog de tata   – care nu mai are nevoie de prezentare
Viata de tata – la inceput de drum, cu toate angoasele de dinainte de nastere

Si pentru ca masculinitatea in general este iremediabil legata (mental cel putin) si de tatuaje va ofer mai jos unele din cele mai frumoase imagini care sa va topeasca complet: barbati tatuati surprinsi in momente tandre cu copiii lor (si cate dintre voi nu v-ati gandit in secunda asta la Beckham, hai sa va vad!!):

Link 1
Link 2

Sursa foto