Sabina isi incepe ultima sa postare astfel: „Se împlinesc astăzi, 26 noiembrie 2011, doi ani de la momentul care mi-a schimbat definitiv cursul vieții. Nu, nu sărbatoresc și nici nu-mi place să-mi hranesc mintea cu propria-mi nefericire, de altfel, nefericită în acest moment nu mă simt. Nici nu aș fi scris despre asta în mod special. Dar am un motiv întemeiat pe care îți veți afla dacă parcurgeți acest text.”

Continuarea o puteti citi la ea pe blog. Eu am terminat de citit cu ochii plini de lacrimi. Lacrimi de durere, de speranta, de sustinere. Nu pot spune mai mult, ochii mei sunt inca plini de lacrimi. Zic doar atat: Multumesc Sabina!