Din cauza startului Campaniei lui Bibi, nu am apucat sa fac aceasta postare, cum ar fi trebuit sa o fac inca de joi, cand impresiile erau inca puternice. Nu e nimic, mai bine mai tarziu decat niciodata, pentru ca tin in mod deosebit sa va povestesc ce am dus acolo.

Miercuri seara, dupa cum am anuntat pe blog acum o saptamana si ceva, m-am intalnit cu o mana de oameni, inimosi, care au sfidat frigul de afara ca sa vina sa aduca pachete pentru Glodeanu. Am primit un televizor, am primit un covor, am primit multe jucarii, am primit hainute si am primit multe dulciuri. Plus pachetelele individuale (urechi pufoase, de exemplu), in functie de ce scrisesera copiii pe lista lui Mos Craciun, pe care le luasem inca de duminica de la Maria.

Am organizat transportul pentru ca de mult vreau sa fac asta. Din lipsa de timp am tot amanat, vara s-a transformat in toamna, toamna in iarna, si mi-am zis ca sunt culmea neseriozitatii (fata de propria mea persoana) daca nu reusesc sa ma adun, sa fac un hei-rup si sa adun ce trebuie.

Asa ca inca de luni ne-am apucat de adunat, selectat, strans si impachetat. Chiar la un moment dat, marti radeam de mama focului, spaland farfurii si castroane, in garaj, intr-un frig, pe o burnita nenorocita, cand am realizat ca ne-am apucat serios de treaba in fix prima zi de frig zdravan din sezonul asta.

Si au iesit peste 20 de saci plini cu haine, toate spalate, puse pe caprarii, saci albastri pentru femei, saci negri pentru barbati si saci lila pentru copii. Inca vreo doi saci de jucarii, mai ales plusuri, toate aproape noi, intr-o stare impecabila, dovada vie a modului nesanatos in care cheltuiam banii cu ceva ani in urma.

Pe langa saci, am umplut vreo 15 cutii. Cu fete de masa, stergare, prosoape, asternuturi, pleduri, perdele. Cu farfurii, oale, vase, tavi, castroane, pahare, cani si cesti. Frumoase, unele superbe. Cu carti, mai ales pentru copii.

Am mai dus un video si filme pentru el (daca mai aveti casete video cu filme frumoase pe acasa pe la voi, pastrati-le, la urmatorul transport le luam noi!), 2 roboti de bucatarie cu toate accesoriile, un prajitor de paine si un cuptor de microunde.

Am mai avut o groaza de maruntisuri: niste tablouri, cateva icoane, multe milieuri (ne-am gandit ca vor merge la fix in biserica), peste 100 de pixuri, inca pe atatea sepci, ceasuri de perete, caeva zeci de umerase (nu ridicati din spranceana, umerasele sunt foarte bune si utile!)

Pe langa covorul luat de la Raluca, am mai dus inca cinci covoare imense. Am dus mobila, nou nouta, a vederea careia atat Parintele cat si cei care ne-au ajutat sa descarcam s-au extaziat la propriu.

In Glodeanu, in curtea bisericii, un om inimos s-a apucat sa construiasca caminul social. Eu una habar nu aveam ca se lucreaza de zor la camin, insa uite ca s-au brodit lucrurile cum nu se poate mai fericit, iar covoarele si mobila noastra isi vor gasi locul in ceea ce va fi peste jumatate de an (daca nu si mai repede) caminul social din Carligu Mare. Si inca mai avem, pentru ca nu am putut trimite birourile, ca nu au mai incaput. Asa ca la primavara, poate inainte de Paste vom trimite si ultimul transport.

Masina noastra a fost plina ochi, am mai avut loc doar pentru noi doi, eu si Radu in partea din fata. In masina la noi am avut to ceea ce s-a primit din donatiile de miercuri seara.

Masina mare a aratat cam asa:

Nu pot povesti cum arata satul. Nu cred ca am vazut pana acum in viata mea atatea case parasite si abandonate. Vorbim de un sat aflat la o ora jumate de Bucuresti. Care parca e din alta lume. Si atat. Mai mult nu pot spune. Am o singura fotografie, care explica tot, zic eu.

Si nu uitati, pana pe 16 decembrie aveti la dispozitie, voi cei din Romania, urmatoarele optiuni speciale pentru a dona cat mai rapid:

SMS 2 euro/sms – 848
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel