Cam asta s-a auzit azi iesind din pieptul meu, la prima coborare dupa doi ani de pauza. De vis. Aerul rece, vantul de gheata, partia, placa mea iubita si parasita (in patru ani de cand o am doi mi i-am petrecut gravida). Totul a fost „WOW”. Maine repetir.
Pe Chiti am dat-o la monitor, dupa ce cu Radu aproape si-a impletit picioarele de incapatanare. Cu monitorul alta poveste. Ii place :). David a fost si el incantat, deci e de bine.
Bogdana sti cumva de ce eu nu mai primesc postarile tale prin email?
Distractie placuta in continuare.
Cam asa senzatie am si eu cand deschid dulapul meu cu haine si gasesc cate una frumoasa si care sa-mi si vina. uraaa! -avand in vedere ca ultimii ani mi i-am petrecut gravida :))
Asa am simtit si eu la prima tura de ski dupa aproape acelasi ciclu ca al tau, gravida, cu bebe mic, gravida, cu bebe mic :-)))) Betie a simturilor curata, adrenalina, si sentimentul ca lucrurile se aseaza incet pe fagasul cel vechi stiut :-)))
Bravo la copii ca s-au distrat :-))) la mai mare!
Balosesc ca un bebelus cand ma gandesc la partie si placa :), caci si eu am fost iarna trecuta foarte gravida, iarna asta din nou foarte gravida.. dar la aaaanul :D
Si o intrebare – cat are David? (ca eu retinusem de 3 ani, te rog sa ma ierti daca gresesc..) te intreb pentru ca ma gandesc deja cum o sa fie si cu copiii pe partie si nu stiu varsta potrivita pentru primele lectii