Noaptea a fost promitatoare. Cum a intrat David la culcare, a inceput sa si tuseasca. Si nu s-a mai oprit pana pe la 4 dimineata. Am tras vreo doi pui mici de somn pe canapea pana spre doua, Radu nu a dormit deloc, a facut planton langa el. La doua, exasperata, am bagat rasnita de aerosoli in functiune cu o portie de Ventolin. Degeaba. Am scotocit depozitul de medicamente, l-am mai indopat cu un sirop. Dupa care terminata, m-am dus la culcare sa fac de planton langa Raducu care urma la trezirile lui obisnuite. Raducu mi-a oferit surpriza noptii si a dormit de pe la 1 jumate pana la sase lemn (Pliiiz, God, nu-i asa ca e mai mult decat o simpla si fericita intamplare?). Radu nu a fost la fel de norocos. Dupa o noapte aproape intreaga petrecuta pe canapea cu David in brate s-a urnit pe la cinci in patul lui David. La sase mi s-a dat trezirea. Oricum la sapte trebuia sa plec de acasa, asa ca m-am resemnat, si l-am lasat pe Raducu sa suga fericit si sa doarma cu tzatza in gura.
Stiti cum e cu socotelile, ca nu se potrivesc neam, asa ca la 7 l-am trezit pe nedormitul de Radu ca sa stea cu tizul lui cel mic. Si dusa am fost. Mai intai la spital, control amanuntit, verdict asteptat. Sunt trimisa la rediologie. Surpriza ca nu mai e radiologie la Hociota, trebuie sa te duci in alta parte sa iti pozezi sinusurile. Fug la o clinica, astept iar, fac poza. Se face ora de dus copilul la gradinita. Fug, iau copilul, il debarc la gradinita. Radu intre timp deja e la Medlife cu David, la consultatie, e intors pe toate partile, ascultat, verdict, inceput de bronsiolita. Evident, normal, el cum raceste, pac direct la plamani.
Inapoi la mine. Fug la banca, in partea cealalta de oras, trec prin BVC-uri, fluxuri, investitii, balante. Termin intr-un final, fug acasa, e 10:30 deja, la 11:00 trebuie sa fiu inapoi la spital. Alaptez copilul, plec val vartej spre spital. Acolo, pe langa faringita ma trezesc si cu sinuzita. Schimbam reteta de antibiotic, intre timp realizez ca antibioticul primul a fost cumparat deja. De parca nu aveam destule pe cap, mai fac doua drumuri casa – farmacie ca sa inlocuiesc antibioticul de 115 lei cu al doilea. Fug in centru, la Violeta’s Vintage Kitchen, pentru ca am vrut cumva sa imi rasplatesc barbatul pentru noaptea nedormita si ii iau o ciorba radauteana, favorita lui. Multumesc Violeta, s-a potrivit de minune!
Ajunsa acasa, deja, este 13:00, si uite ca se face acum 14:00, kinderul cel mic vrea iar san, ca doar l-am abandonat de la 7 dimineata, si nu si-a primit portia de iubire pe ziua asta si iar trebuie sa plec spre ultima programare la homeopat, de data asta (datorie de onoare pentru Daniela noastra de la Sinaia). Eu intru in curand, abia astept sa vad cum este doamna la care am venit azi, pentru ca eu una nu mai pot. Nu mai pot de atatea medicamente, m-am saturat de muci, de imunitate zero. M-am saturat de oboseala asta infioratoare, pe care o resimt din varful degetelor si pana in miezul ultimului neuron din cap. Am alergat azi ca o dementa, si ziua e oarecumva la jumatate. Asta dupa ce in ultima saptamana m-am tarat efectiv. De o saptamana nu am gust, nu am miros, nu am voce, tusesc uneori seara pana raman fara puteri. Ieri mi-a fost rau de la ce mancasem, am zacut pana tarziu de tot. Eu care nu stau. Niciodata.
De la atata lipsa de gust si de miros nu am deloc pofta de mancare, am slabit undeva spre un kil jumate. Ceea ce pentru orice femeie este un vis, pentru mine nu prea. Si-asa sunt slaba, trebuie sa fiu in forma, trebuie sa fiu acolo, cu energie si puteri pentru trei copii, unul mai zvapaiat decat altul, trebuie sa produc lapte, sa ii fac fata mancaului. Mai trebuie sa fac fata si la proiectele in care m-am bagat, pentru ca nah, trebuie sa si mancam, trebuie sa fac fata valului de rugaminti care continua sa vina, in urma campaniei lui Bibi, sa gasesc o modalitate sa fiu de folos, de folos real. Nu stiu, nu prea stiu la ce sa renunt, nu sunt genul care sa inteleaga acceptiunea verbului „a renunta”, insa sunt constienta ca asa nu se mai poate.
Dar cum se poate oare? Voi cum faceti fata? La unul, la doi, la trei, la boala, la un serviciu, la o casa? Dar la toate impreuna? Chestii simple de viata.
Si, apropos, ati vazut, a venit primavara? Sa mai zic ca vreau sa ies sa fotografiez? Sa fac poze de-alea patetice, dar in fata carora se extaziaza tot poporul? Dap, de-alea cu bobocei, floricele, pasarele, albinute si gargarite.
PS: Si una buna, nah, ca tot iese ceva bun din atata timp in trafic: ascultati Rock FM. Doamne, ce muzica! Tocmai pe sufletul meu si pe inima mea. Mi-a trecut jumate de oboseala ascultandu-i!
Rock FM si Muzica muzicala, cum zice fi-miu. Adica Radio Muzical:))
Baiatul tau rocks, ca sa zic asa :)
Homeopatul ne-a salvat si pe noi. Ultima speranta d-na dr. Radu de la Institutul de Homeopatie si Medicina Alternativa de langa Burghele.
Rock fm e foarte tare!
As vrea si eu sa slabesc asa usor. :)
Sanatate tuturor!
Adela, partea cu slabitul stiu ca suna frumos insa mijlocul prin care dau jos kilogramele e mai neplacut decat orice dieta, trust me!
Bogdana sfatul meu e take it easy si sa reduci la jumate ce faci. Copiii si sa ai ce pune pe masa, macar o perioada de 4, 5. 6 luni.
, pt ca o sa functionezi pana cand se rupe ata si gata.
trust me, stiu ce vb. nu cred ca-ti doresti concedii d-astea cum am eu.
stiu ca stii ce vorbesti, ca vorbesti in cunostinta de cauza. iar pe mine ma cam sperie faptul ca tot ce se poate sa ai dreptate…
Eu continui sa ma minunez cate baterii ai..
nu te mai minuna :)
ce zi ai avut si tu… :(
Sper ca acum sunteti mai bine!
Gena, nu prea suntem mai bine…. Adica eu cat de cat… Dar David behaie intr-o veselie
Eu aș propune o pauză. Dacă poți. Sau un ritm încetinit, măcar o perioadă. Eu cred că ești eroină, cu atâtea pe cap. E normal să te simți epuizată. Pe mine oboseala mă face irascibilă. Nu mai gândesc limpede, plâng ușor, nu văd luminița de la capătul tunelului. O noapte de somn face minuni câteodată. Nu trage de tine mai mult decât poți să duci. Pe fond de oboseală, boala te pune la pământ. Îți doresc să te pui pe picioare, cât mai repede.
Nicoleta, si eu devin irascibila, si am momente cand nu mai gandesc limpede si vorbeste gura fara mine.. Ma recunosc usor in descrierea ta
Ai grija de tine si de cei trei muschetari care fac cat o armata de proiecte! Fii ingaduitoare. Trimitem ganduri bune!
multumim, Monia!
Subscriu la ce zice Sabina. Ai sa clachezi curand, in ritmul asta! :(
Nici eu nu sunt departe, dar macar: nu mai alaptez, nu ma mai trezesc in FIEACRE noapte de tz ori! In schimb am alte capitole deficitare, uf, stii tu.
Si eu am redus la minim tot ce nu era necesar (dar chiar necesar adica).
Imbratisari, sanatate multa multa si TIMP (pentru tine, pentru somn, pentru liniste).
Da Alina, dar nici perspectiva de a intra in modul mentenanta nu prea ma inspira. Cu atat mai mult cu cat in sfarsit incepusem si eu sa mai fac si altceva. Ideea de a ma reintoarce inapoi, pentru ca evident ca renunt la ultimele lucruri de care m-am apucat, daca e sa fie, nu imi surade de nici o culoare… Nu stiu ce e de facut, singurul lucru exterior familiei la care chiar nu vreau sa renunt si nu o sa o fac este blogul.
Bogdana, pentru tuse e foarte bun uleiul esential de cimbru sau rozmarin (sau ambele) bio de la http://www.elemental.ro picurat intr-o lumanare care arde. Sau in vas din ala special cu lumanare. Eu am si aparatul Salin pe care il gasesti la http://www.salin.ro si care la raceli si sinuzite este exceptional. In mare aerul trece printr-un cartus cu sare. Si, evident, va invit la Slanic Prahova intr-o excursie de o zi, intrati in salina si o sa vezi cat de bine va face!
Alexandra, avem patru aparate, in fiecare camera :). De mers la salina e o idee buna, noi oricum avem in plan sa reeditam Praidul de anul trecut din august :)
Patru Salin sau patru d-alealalte? Hehe, Slanicul e mai aproape si gasesti cazare si restaurante f misto acolo…si mai ales o poti face in fiecare weekend cand ai probleme din astea nasoale :)