Ne apropiem de cifra de 1000 de postari. Mi se pare o cifra uriasa. De aproape trei ani jumate blogul acesta face parte din viata noastra. Am investit in el timp, iubire, suflet, minte. Am primit inapoi o comunitate. Priceless, cum zice mult rasuflata reclama la Mastercard. Dar chiar asa este. Priceless.

Blogul acesta este o particica din viata noastra, din viata mea si a fost acolo la toate evenimentele care s-au intamplat in ultimii ani. Sarcina, nastere, ups and downs, tristeti, deznadejdi, momente fericite, botezuri, petreceri, zile de vacanta, zile de boala. A avut parte de …. de toate. De la politica, polemici, discutii aprinse despre alaptare, educatie, societate civila, noi ca natiune, noi ca familie, moda, medicamente, muzica, cumparaturi, trenduri, IT, bio-eco, fumat, petreceri, filme, arta, fotografie, fotbal, tenis, snowboarding, vedete si barfe, misoginism, feminism… you name it. Nu cred ca a fost subiect neacoperit (am scris despre sex? daca nu, o sa scriu si despre asta, garantat).

Pe blogul asta s-a intamplat si cel mai misto lucru. S-a pornit campania lui Bibi. Excuse me daca tot revin la subiectul asta, dar pe bune, eu inca nu pot sa cred ca am reusit sa strangem toti banii.

Tot pe blogul asta s-au facut si prostii. Ne-am pus cu cine nu trebuie, ne-am luat-o (mi-am luat-o mai exact) in barba. Ne-am (mi-am) invatat lectia.

Tot blogul asta, printre multe alte bloguri frumoase, a pus putin bazele unei nise, care sper eu sa creasca din ce in ce mai mult in viitor. Nisa de parenting. Da, suntem o comunitate, si incepem sa avem un rol din ce in ce mai important, pentru ca noi suntem cei cititi, noi suntem cei care validam anumite percepte legate de cresterea copiilor. Este o responsabilitate si o dilema mare. Este si un conflict, pentru ca prin definitie acest blog este extrem de personal, este o reflexie a propriilor alegeri, decizii si experiente prin care trece familia noastra si care nu au cum sa fie valabile in alte familii, situatii sau momente. Pe de alta parte, e cazul sa ne asumam ca avem si responsabilitati fata de cei care ne citesc si care iau drept utile sfaturile, parerile sau opiniile pe diverse teme.

Deci, ne apropiem de 1000 dar zic ca e abia inceputul. Sper ca la numarul 1000 sa ii fac cadou blogului si mutarea pe domeniul propriu. Voi continuati sa ne cititi. Ca ne place voyeur-ismul asta :)

Si nu uitati, ca inca mai puteti sa ne votati la Roblogfest. Mai sunt inca doua zile, pana pe 3 aprilie!