Daca ma intrebi care sunt florile mele preferate, iti voi raspunde invariabil lacramioarele. Mi-au placut de cand ma stiu, insa le-am adorat si mai tare dupa ce am citit Varsta inocentei. Mi se pare tulburator de delicate, cu parfumul acela care contrasteaza puternic cu finetea lor. Parca Dumnezeu le-a dat in compensatie, intensitate pentru fragilitate. Orice ar fi, lacramioarele, cat sunt ele de minuscule, nu au cum sa fie ignorate.
Flori de suflet
de Bogdana Dobre | apr. 18, 2012 | Blog | 2 comentarii
2 Comentarii
Introdu Comentariu Anulează răspunsul
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Mi-ai amintit de copilarie!
Acasa la mama in gradinuta de sub geamul camerei aveam o „mare” de lacramioare. Abia asteptam dimineata sa deschid fereastra sa intre mirosul in casa.
Oare merg plantate si in ghiveci?
Mi-ai amintit de copilarie!
Acasa la mama in gradinuta de sub geamul camerei aveam o „mare” de lacramioare. Abia asteptam dimineata sa deschid fereastra sa intre mirosul in casa.
Oare merg plantate si in ghiveci?