Daca ma intrebi care sunt florile mele preferate, iti voi raspunde invariabil lacramioarele. Mi-au placut de cand ma stiu, insa le-am adorat si mai tare dupa ce am citit Varsta inocentei. Mi se pare tulburator de delicate, cu parfumul acela care contrasteaza puternic cu finetea lor. Parca Dumnezeu le-a dat in compensatie, intensitate pentru fragilitate. Orice ar fi, lacramioarele, cat sunt ele de minuscule, nu au cum sa fie ignorate.