Blogul, 1001 postari mai tarziu.

8492 de comentarii
674882 de afisari  de pagina

Cele mai citite postari:

Totul pentru Bibi
Scrisoare catre o proaspata mamica
Maternitatea – lectia despre renuntare
Linsajul virtual
Despre cum putem sa schimbam lumea

Care sunt cei mai importanti referreri ai mei? Trei doamne, mame fantastice, pe care le ador si care merita din plin sa fie citite si ele la randul lor:

Maria Coman – care, off topic, nu a stat pe ganduri o secunda si s-a implicat la fel cum face de fiecare data, intr-o noua cauza, si va rog chiar sa va implicati si voi la randul vostru: Carti pentru Kiti
Ada Demirgian
Mara Wagner

Locul 209 in Zelist, cel mai sus, locul 26 (ianuarie 2012)
Castigator anul acesta la categoria „Cel mai bun blog de parenting” la Roblogfest.
In blogroll la 156 de alte bloguri (carora le multumesc!)
186 de persoane interesate de blog

Pagina de Facebook: 302 Fani

Eu, 1001 postari mai tarziu:

Nu am crezut vreodata ca voi ajunge aici. Nu am adunat aceste cifre pana acum, si intr-un fel mai sperie. Sa fiu sincera, era sa si ratez pragul de 1000 (l-am si ratat, evident, ca de-aia se numeste 1001 si nu 1000).

Am inceput dupa o discutie cu o prietena, care mi-a zis in gluma ca „the new shit e sa iti faci blog”. Asa a aparut „bogdanasblog”, nume extrem de „inspirat”, in aprilie 2008. Nu am scris nimic, chiar am uitat de el, pana la inceputul lui decembrie, cand deja aveam o luna de citit bloguri de parenting, si mi-am amintit ca am si eu blog, mi-am amintit si userul si parola de la contul de blogger si am facut primul pas in blogging cu aceasta postare senzationala (cu ghilimelele de rigoare). Deci, cam asa a inceput totul, dintr-o joaca, fara sa am vreun plan, fara sa am ceva clar pe termen lung.

Si iata la ce s-a ajuns.

Bloggingul, dupa cum am zis-o in nenumarate randuri, mi-a imbogatit fantastic de mult viata. Comunitatea descoperita de mine, si care creste de la zi la zi, mi-a oferit nu numai suport ci, mai mult decat atat, mi-a oferit relatii de prietenie puternice si intense in viata reala. Partea mai trista este ca nu am doar prieteni, mai am parte si de frecusuri, si de „epitete” (nu mai e nevoie, da, sa rememoram), insa atata timp cat reusesc sa separ zgomotul de fond de ceea ce conteaza cu adevarat, eu sunt ok, si am invatat sa accept ca online-ul nu e numai lapte si miere ci si muuuuuuult bullshit.

In toti acesti trei ani si jumatate, am vazut nisa de parenting crescand de la o zi la alta, si mi se pare ca este incredibil de frumoasa. Daca la inceput eram o mana de oameni, acum sunt cateva sute de bloguri, pe care as vrea, daca as avea cum, sa le citesc pe toate. Nu am cum insa, si regret asta, regret ca nu mai apuc sa comentez pe alte bloguri, sa ma implic in discutii. Am vazut in acesti trei ani si jumatate business-uri initiate de mamele din blogosfera, care au ajuns acum sa fie niste branduri in toata regula. Am vazut in acesti trei ani si jumatate cum, atunci cand comunitatea s-a unit cu un scop clar, s-au mutat muntii din loc. Am obiceiul sa vad partea plina a paharului, am obiceiul sa vad binele si frumosul din oameni si de-aia in acest moment, vad aceasta comunitate ca una care desi mai are de lucru la capitolul unitate, se afla intr-un proces de maturizare evident. Si multumesc pentru ca fac parte din ea.

Jurnal din burtica ramane exact asa. E prea tarziu ca sa ii mai schimb numele, chiar daca nu vom mai vorbi despre nici o burtica :) (sa nu-mi aud glume pe tema asta, ne-am inteles?). Ne vom muta in casa noua, adica de pe blogspot, pe domeniu .ro, insa nu stiu cand se va intampla asta, pentru ca lipsa de timp este acuta.

Va multumesc ca ma cititi, va multumesc ca faceti parte din viata mea (fie ea virtuala sau reala), va multumesc ca sunteti alaturi de noi la bine si la rau.

A voastra, Bogdana si restul trupei.