Sunt
departe de a fi o „mamica perfecta”, sunt departe de a fi o „mamica” de toata
lauda. Insa, cred eu ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei. Nu cred ca
mi-am dorit vreodata sa caut perfectiunea, ar fi fost un exercitiu imposibil si
pana la urma as fi pierdut din vedere esentialul, lucrurile mici, care fac ca fiecare clipa impreuna cu copiii mei sa fie, cum altfel decat….
perfecta.
departe de a fi o „mamica perfecta”, sunt departe de a fi o „mamica” de toata
lauda. Insa, cred eu ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei. Nu cred ca
mi-am dorit vreodata sa caut perfectiunea, ar fi fost un exercitiu imposibil si
pana la urma as fi pierdut din vedere esentialul, lucrurile mici, care fac ca fiecare clipa impreuna cu copiii mei sa fie, cum altfel decat….
perfecta.
Uitandu-ma
in urma la mama mea, si la dedicarea ei in cresterea mea, mereu mi s-a parut ca
maternitatea este ceva urias, extraordinar pentru care trebuie sa fii facut, un
“dat” cu care te nasti. Crescand, a inceput sa creasca in mine teama ca poate
eu nu m-am nascut cu acel “instinct matern”. Plus ca oricat mi-ar fi placut sa
vad poze cu bebelusi, in relationarea cu copiii (ai altora, evident) eram cel
mult stangace si lipsita de orice urma de rabdare. Pur si simplu daca ramaneam
cinci minute cu un copil, imi venea efectiv sa o iau la fuga. Si atunci, teama
reaparea. Voi fi vreodata o mama buna pentru copilul meu? Voi fi vreodata in
stare sa am un copil si mai mult sa am grija de el?
in urma la mama mea, si la dedicarea ei in cresterea mea, mereu mi s-a parut ca
maternitatea este ceva urias, extraordinar pentru care trebuie sa fii facut, un
“dat” cu care te nasti. Crescand, a inceput sa creasca in mine teama ca poate
eu nu m-am nascut cu acel “instinct matern”. Plus ca oricat mi-ar fi placut sa
vad poze cu bebelusi, in relationarea cu copiii (ai altora, evident) eram cel
mult stangace si lipsita de orice urma de rabdare. Pur si simplu daca ramaneam
cinci minute cu un copil, imi venea efectiv sa o iau la fuga. Si atunci, teama
reaparea. Voi fi vreodata o mama buna pentru copilul meu? Voi fi vreodata in
stare sa am un copil si mai mult sa am grija de el?
Eh, o vorba
spune ca “nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine sa nimereste”, asa ca
viata a avut intorsaturi supriza pentru mine, si one by one, mi-a daruit nu un
copil, ci trei. Lectii invatate? Milioane.
spune ca “nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine sa nimereste”, asa ca
viata a avut intorsaturi supriza pentru mine, si one by one, mi-a daruit nu un
copil, ci trei. Lectii invatate? Milioane.
Prima si
cea mai importanta este ca instinctul matern este acolo. Iese la iveala atunci
cand e momentul. Nu mai devreme, nu mai tarziu. Natura stie extrem de bine sa
isi faca treaba, si sa potriveasca lucrurile. Instinctul matern nu e ceva care
te ia, te loveste in prima clipa in care iti vezi copilul si te umple de
duiosie, iubire si alte chestii sweet dar uneori inutile. Nu. Primul moment
eu-fiica mea a fost mai degraba unul de analiza. Am verificat-o de
integralitate, am facut instinctiv si o prima evaluare cu cine seamana mai mult
(exercitiu imposibil altfel, pentru ca dupa cum aveam sa aflu mai tarziu,
bebelusii sunt pretty much all alike, dar asta nu mai conteaza) si… cam atat.
Instinctul matern a venit pe nesimtite, nici nu am realizat asta decat dupa
oaresce vreme, cand am inteles ca eu si
numai eu stiu ce vrea copilul meu, simt cand ceva e in neregula si instinctiv
(caci despre instinct vorbim aici) reactionez in consecinta. So, it’s not about
sentimente. Nu numai. Instinctul este despre a sti sa faci ceea ce trebuie in
anumite momente, fara sa ai nici cea mai mica pregatire prealabila.
cea mai importanta este ca instinctul matern este acolo. Iese la iveala atunci
cand e momentul. Nu mai devreme, nu mai tarziu. Natura stie extrem de bine sa
isi faca treaba, si sa potriveasca lucrurile. Instinctul matern nu e ceva care
te ia, te loveste in prima clipa in care iti vezi copilul si te umple de
duiosie, iubire si alte chestii sweet dar uneori inutile. Nu. Primul moment
eu-fiica mea a fost mai degraba unul de analiza. Am verificat-o de
integralitate, am facut instinctiv si o prima evaluare cu cine seamana mai mult
(exercitiu imposibil altfel, pentru ca dupa cum aveam sa aflu mai tarziu,
bebelusii sunt pretty much all alike, dar asta nu mai conteaza) si… cam atat.
Instinctul matern a venit pe nesimtite, nici nu am realizat asta decat dupa
oaresce vreme, cand am inteles ca eu si
numai eu stiu ce vrea copilul meu, simt cand ceva e in neregula si instinctiv
(caci despre instinct vorbim aici) reactionez in consecinta. So, it’s not about
sentimente. Nu numai. Instinctul este despre a sti sa faci ceea ce trebuie in
anumite momente, fara sa ai nici cea mai mica pregatire prealabila.
Si acum,
dupa trei copii, si instinct matern garla (va imaginati cum debordez eu de
instinct, nu?) imi pun inca intrebarea. Sunt eu o mama buna? Si oarecumva
adevarul este undeva la mijloc. Nu va imaginati ca nu as fi o mama buna. Ci
raspunsul este ca mijlocul asta e undeva intre mine si copii. Sunt eu mama
buna, dar sunt pentru ca am niste copii fantastici. Sunt exact asa cum spune
titlul mamica de toata lauda, dar asta numai pentru ca am niste copii de toata
lauda.
dupa trei copii, si instinct matern garla (va imaginati cum debordez eu de
instinct, nu?) imi pun inca intrebarea. Sunt eu o mama buna? Si oarecumva
adevarul este undeva la mijloc. Nu va imaginati ca nu as fi o mama buna. Ci
raspunsul este ca mijlocul asta e undeva intre mine si copii. Sunt eu mama
buna, dar sunt pentru ca am niste copii fantastici. Sunt exact asa cum spune
titlul mamica de toata lauda, dar asta numai pentru ca am niste copii de toata
lauda.
Si care e
reteta secreta? Pai nu prea este. Trebuie cateva ingrediente, pe care cred ca
le avem cu toatele in noi, in proportia corecta, trebuie doar sa avem curajul
sa le accesam.
reteta secreta? Pai nu prea este. Trebuie cateva ingrediente, pe care cred ca
le avem cu toatele in noi, in proportia corecta, trebuie doar sa avem curajul
sa le accesam.
Rabdare.
Rabdare infinita, chiar daca e vorba de a 13 trezire pe noapte dupa trei luni
de nopti cu cate 13 treziri pe noapte, chiar daca e vorba de a raspunde pentru
a mia oara in mai putin de doua ore la intrebarea “Mami, maine la gradi ma
imbrac cu rochita roz, da?” si de a o lua de la capat cu urmatorul articol de
imbracaminte, pantofii, par exemple.
Rabdare infinita de a pune aceleasi cuburi in exact aceeasi configuratie
de cel putin 20 de ori, numai pentru ca in secunda doi aceleasi cuburi sa
zboare in toate directiile.
Rabdare infinita, chiar daca e vorba de a 13 trezire pe noapte dupa trei luni
de nopti cu cate 13 treziri pe noapte, chiar daca e vorba de a raspunde pentru
a mia oara in mai putin de doua ore la intrebarea “Mami, maine la gradi ma
imbrac cu rochita roz, da?” si de a o lua de la capat cu urmatorul articol de
imbracaminte, pantofii, par exemple.
Rabdare infinita de a pune aceleasi cuburi in exact aceeasi configuratie
de cel putin 20 de ori, numai pentru ca in secunda doi aceleasi cuburi sa
zboare in toate directiile.
Puterea de
a renunta la noi insine, pentru o perioada de timp, si de a ne concentra
exclusiv pe copii. Este poate cel mai greu exercitiu dintre toate, insa si cel
mai eficient.
a renunta la noi insine, pentru o perioada de timp, si de a ne concentra
exclusiv pe copii. Este poate cel mai greu exercitiu dintre toate, insa si cel
mai eficient.
Curajul de
a nu asculta de “gura lumii”, de a lua din fiecare poveste, experienta
impartasita sau carte de “teoria maternitatii” doar ceea ce credem ca se
potriveste in contextul propriilor copii. Ah, cat de greu si uneori imposibil
pare!
a nu asculta de “gura lumii”, de a lua din fiecare poveste, experienta
impartasita sau carte de “teoria maternitatii” doar ceea ce credem ca se
potriveste in contextul propriilor copii. Ah, cat de greu si uneori imposibil
pare!
Rabdare J. Fac ce
fac, si tot la rabdare ma intorc. Pentru ca da, mai sunt multe “ingrediente”,
insa dintre toate, tot rabdarea este ingredientul care face diferenta intre o
mama linistita, relaxata si o mama mereu obosita, agitata si stresata. Si copii pe masura.
fac, si tot la rabdare ma intorc. Pentru ca da, mai sunt multe “ingrediente”,
insa dintre toate, tot rabdarea este ingredientul care face diferenta intre o
mama linistita, relaxata si o mama mereu obosita, agitata si stresata. Si copii pe masura.
Iubire,
dragoste si empatie. Nu le-am pus pe ultimul loc, decat conjunctural. Sunt cel
putin la fel de importante (daca nu cele mai importante!) ca si cele mentionate
mai sus. Oferind neconditionat, nelimitat si nesolicitat dragoste, iubire si
empatie, vom primi inmiit inapoi. Si vom creste niste copii intelegatori,
empatici, deschisi si, mai presus de toate, independenti. Raspunzand mereu la
nevoile lor cu dragoste si empatie, ii pregatim in realitate pentru
independenta de mai tarziu.
dragoste si empatie. Nu le-am pus pe ultimul loc, decat conjunctural. Sunt cel
putin la fel de importante (daca nu cele mai importante!) ca si cele mentionate
mai sus. Oferind neconditionat, nelimitat si nesolicitat dragoste, iubire si
empatie, vom primi inmiit inapoi. Si vom creste niste copii intelegatori,
empatici, deschisi si, mai presus de toate, independenti. Raspunzand mereu la
nevoile lor cu dragoste si empatie, ii pregatim in realitate pentru
independenta de mai tarziu.
Pana la
urma, in momentul in care devenim mame, de fapt ne nastem si noi din nou. Si
suntem cel putin la fel de golase si de nestiutoare in “ale maternitatii” in
acele momente ca si nou nascutii nostri. Intr-un fel ciudat, suntem din nou, ca
in prima zi de scoala. Ce urmeaza, ce facem dupa, ca sa continuam paralelele,
face diferenta intre un elev de toata lauda si unul mediocru.
urma, in momentul in care devenim mame, de fapt ne nastem si noi din nou. Si
suntem cel putin la fel de golase si de nestiutoare in “ale maternitatii” in
acele momente ca si nou nascutii nostri. Intr-un fel ciudat, suntem din nou, ca
in prima zi de scoala. Ce urmeaza, ce facem dupa, ca sa continuam paralelele,
face diferenta intre un elev de toata lauda si unul mediocru.
De aceea,
revin, si spun, nu sunt mamica de toata lauda, decat poate, intr-o masura
covarsitoare datorita copiilor mei, care sunt niste copii de toata lauda.
Relatia este bidirectionala, si nu de putine ori, m-a surprins faptul ca ei ma
invata pe mine sa fiu mama in aceeasi masura in care eu ii invat si ii educ pe
ei. Si cu cat eu ii ascult mai bine, cu atat ii inteleg mai bine, si relatia
dintre noi in ansamblul ei are de castigat.
revin, si spun, nu sunt mamica de toata lauda, decat poate, intr-o masura
covarsitoare datorita copiilor mei, care sunt niste copii de toata lauda.
Relatia este bidirectionala, si nu de putine ori, m-a surprins faptul ca ei ma
invata pe mine sa fiu mama in aceeasi masura in care eu ii invat si ii educ pe
ei. Si cu cat eu ii ascult mai bine, cu atat ii inteleg mai bine, si relatia
dintre noi in ansamblul ei are de castigat.
Greu? Usor
sigur nu este. Dar este cel mai plin de recompense “job” avut vreodata de mine.
sigur nu este. Dar este cel mai plin de recompense “job” avut vreodata de mine.
Un text scris acum ceva vreme pentru Mamica de toata lauda.
