Iata ca a aparut si prima postare din cadrul concursului „Party ideas” organizat in colaborare cu Canah Green Living :).
„Nu vreau sa imi amintesc de participarea mea la primul concurs Canah, pt ca a fost un dezastru.
Si sincer mi-e cam rusine. In apararea mea, pot sa zic ca pana acum nu am mai participat la niciun concurs conceptual.
Da, am mai participat la concursuri, insa doar de beauty, unde e foarte simplu: sharuiesti, te inscrii, eventual spui ce nuanta de oja, fard sau ruj ti-ai dori…si…cam asta e tot.
Nu vreau sa ofensez fetele cu bloguri de beauty, pentru ca sunt multe care fac treaba excelenta si sunt adevarate guru in a da sfaturi bune, dar as vrea sa le sugerez sa isi puna cititorii putin la gandit, creat si facut. Pentru ca e altceva. Ai castigat, si parca simti ca ai facut ceva pt premiul ala, nu a fost doar „noroc”
Asa ca arunc manusa pentru a-mi lua revansa asa cum se cuvine.
Sa incepem, zic.
Am inceput sa gatesc de nevoie, in timpul facultatii. Primele retete (si nu numai) le faceam cu mama asistandu-ma la telefon. Multe minute consumam, dar rezultatul merita!
Prima chestie pe care am facut-o eu de una singura a fost o mancare de spanac. Tin minte si acum, parca s-a intamplat ieri. Eram in toamna primului an de facultate, intr-o sambata, cand vroiam sa ma duc la un concert Vama Veche ( asa era pe vremea mea) si nu prea mai aveam bani de investit in mancare (deh), dar aveam un congelator plin cu bunatati, de la mama. Si pentru ca mama nu trebuia sa stie cum imi impart eu banii, m-am dat fata buna sa gatesc ceva. Astfel, am impacat si concertul, si stomacul meu, si am crescut si in ochii mamei :) Cam asa am facut primul spanac prin telefon.
Dupa aceea, a urmat un lung sir de tot felul de retete, facute sau nu cu mama la telefon, caci m-am prins ca daca gatesc acasa, o sa ies mai bine la buzunar. Si asta cred si in ziua de azi.
Pe mine microbul cu gatitul m-a prins. Imi place mult sa gatesc.
Eu zic ca gatesc mult si bine. Si mai sunt cativa care spun asta despre mine. Imi place sa gatesc cam in fiecare zi, sa stiu ca mananc ceva proaspat facut. Iar cand gatesc sa fiu singura in bucatarie, daca se poate, asa gatitul devine momentul de „eu cu mine”. Nu o vad ca pe o corvoada, ci ca pe o necesitate care mie imi face placere. Ca mersul la sala. Sau cititul unei carti inainte de culcare.
Nu cred ca a sta la cratita e o rusine, cred ca este o mandrie. Este un efort uneori, dar e un efort sustinut, care merita facut. Nu inteleg femeile care se eschiveaza de la treaba cu bucataria. Daca stii cum sa o faci, nu va fi decat in avantajul tau. Vizavi de tine, de barbatul tau, de copii, etc.
Cred ca femeile ar trebui sa stie cum sa faca, ca gatitul sa fie in avantajul lor. Da, si eu mai pacalesc ursul cu o salata, cu o crema de branza, cu niste vinete, daca nu am chef sa fac ceva ce imi ia mult timp. Dar macar incerc.
Am incercat sa gasesc partile bune in treaba asta cu bucataria, asa a devenit „momentul eu cu mine”. Daca totusi partea masculina se nimereste pe teritoriul meu, atunci trebuie sa imi puna muzica, sa imi povesteasca niste chestii interesante, dar la care, totusi, eu sa nu trebuiasca sa dau feedback, pentru ca eu, deh, gatesc, sa imi deschida o bere mica sau sa ma serveasca cu un pahar de vin. ( intr-un pahar potrivit, caci tin la eticheta).
Si pentru ca vreau sa particip cu fruntea sus la concurs, mi-am notat in agenda o parte a articolului, ca sa fiu profi, si mi-am propus ca 3 zile sa includ semintele de canepa in meniul familiei.
