Un articol extrem de interesant am gasit zilele trecute pe Kidz.ro. De fapt este un material realizat cu Liana Stanciu, legat de alaptare. Mi-a placut enorm ce a spus in interviu si redau aici cateva paragrafe:

Vedeta spune ca “este senzatia suprema sa iti simti copilul la san” si nu poate intelege mamele care isi refuza lor si copiilor lor asa o traire. Alerga de oriunde catre casa, ca micuta sa manance proaspat si nu muls si tinut in frigider. Isi aminteste ca programul de radio dura 3 ore si se lua la intrecere cu taximetristii pe cheiul Dambovitei pentru a putea ajunge la timp.Liana sustine parerea fotomodelului brazilian Gisele Bundchen care a declarat ca alaptarea exclusiva obligatorie pana la 6 luni ar trebui reglementata prin lege. Ea considera ca doamnele care nu alapteaza, oricum nu “fenteaza” gravitatia, iar sanii se vor lasa odata cu varsta, orice ai incerca.”

Pentru restul, cititi articolul, direct de la sursa.

Este fantastic atunci cand vedetele fac acest lucru si promoveaza alaptarea iar exemplele lui Gisele Bundchen sau Miranda Kerr (nimeni altele decat poate cele mai faimoase din ingerii Victoria’s Secret!) nu fac decat bine in sustinerea alaptarii.

Alaptez continuu de fix un an si cinci luni. Am alaptat in ultimii trei ani si doua luni aproape continuu (cu o pauza de patru luni jumate). Daca e sa mai iau in considerare si perioada in care am alaptat-o pe Rebecca, se fac aproape patru ani de alaptat. Nu e o cifra uluitoare, insa daca stati sa va uitati la media jalnica din tara noastra a copiilor alaptati dincolo de primele trei luni, pare ceva de domeniul fantasticului.

Evident ca alaptatul nu e totul. Ca la fel de importante sunt implicarea parintilor, dragostea oferita, alinarea, purtatul copiilor, dormitul cu ei, contactul vizual, rabdarea, si alte multe altele. Insa alaptatul ofera un start fantastic in viata. Din toate punctele de vedere.

Si nu, va rog, nu incercati sa ma atrageti in zona cealalta. Nu vreau sa aud iar ca ceea ce spun aici da sentimente de vinovatie lui x si lui y. Sau ca se poate la fel de bine si cu formula. Nu despre asta e vorba aici. Si nu scriu pentru trecut, scriu pentru viitor. Scriu pentru acele viitoare mame, care au nevoie de toate sursele de informare nealterate de interese de marketing sau de „vorbe din popor”. Care au nevoie sa stie ca se poate alapta atat cat iti doresti, ca nu e greu, ca totul este sa vrei. Remember ce spunea Ana Culcer: „Alaptatul este 99% vointa si 1% tehnica”.

Stiu mame cu experienta, mame informate, foarte determinate si care tot au fost atinse de cuvinte aruncate din stanga si din dreapta, legate de „nu ia indeajuns in greutate”, „nu se satura”, „nu e bun laptele” si variatiuni pe tema asta. Si care si-au pus semne de intrebare legate de cat de bine isi fac ele treaba ca mame. Si aici e foarte important sa ai cele 99% de vointa.

Nu sunt extremista. Mi s-a mai spus asta. Si, in mod indirect, mi s-a mai spus ca fac parte din „politia laptelui”. In conditiile in care nu am facut altceva decat sa promovez beneficiile alaptarii. Nu in detrimentul altora, nu facand judecati de valoare. Doar promovand un gest care este poate cel mai natural gest din evolutie (in afara de ala de a ne inmulti noi ca specie).

Asa ca ma intristez cand citesc in ditamai revista Viva ca Jojo spune ca „trebuie sa ne inchinam in fata sfantului biberon” (o sa caut editia in print sa ii fac o fotografie, pana atunci va trebui sa ma credeti pe cuvant, pentru ca editia online nu are interviul intreg) si ma bucur cand vad mame ca Liana Staciu vorbind despre cat de bine e sa alaptezi, sau mame ca Gisele Bundchen care incep sa miste muntii din loc in lume in ceea ce priveste nasterea naturala si alaptatul. Sau mame ca Miranda Kerr, care considera alaptatul cel mai firesc lucru din lume, si nu se sfiesc sa puna imagini cu ele alaptand for the world to see.

So, what’s the fuss? Pai, cred ca trebuie sa spargem niste mituri legate de alaptare. Si o sa incepem cu mitul ala care spune ca alaptatul te leaga de copil si ca nu mai poti face nimic pentru tine, cu tine, sau cu partenerul.

Da, este o perioada imediat dupa nastere, in care nou nascutul se adapteaza la noul mediu, in care este absolut normal sa aiba nevoie de mama all the way. Insa dupa, doar mintea ta este cea care va pune frane si va cauta scuze. Da, doar mintea. Pentru ca daca vrei poti sa faci orice. Alaptatul nu te impiedica sa faci nimic din ceea ce iti doresti.

In toata perioada asta (din 2009 incoace – de cand alaptez aproape fara oprire) am facut un Executive MBA. Am lucrat si lucrez. Tin un blog personal cu postari aproape zilnice, de content. Am initiat si am coordonat o campanie umanitara. Am facut o scoala de fotografie. Ce am vrut sa fac am facut. Iar alaptatul nu a fost nici o secunda o piedica in fata lucrurilor pe care mi le-am pus in cap.

Un job intr-o multinationala nu este o scuza. Am cazuri, aproape de mine care au continuat alaptatul si dupa intoarcerea la slujba.

Si mai vin si cu exemplele care mie imi plac la nebunie :)

Te poti intoarce la modelling, daca asta faci ca sa iti castigi existenta.

Iti poti urma pasiunile, cum ar fi motociclismul daca asta iti place sa faci (nu ma intrebati pe mine ce cred despre motociclete, nu asta e subiectul)

Poti face armata si sa alaptezi:

Poti sa fii ditamai vedeta ca Salma Hayek si sa nu te sfiesti sa ridici bluza ca sa alaptezi un copil. Detalii aveti aici. Sunt gesturi care au o mare insemnatate.

Da, poate le considerati exemple extreme.

Insa, realitatea este ca puteti face ce vreti voi si in acelasi timp sa alaptati. Limitele sunt puse doar de minte. 

Stay tuned, abia m-am pornit pe subiect.