„Când avem de–a face cu oamenii, trebuie să reţinem că nu ne aflăm în faţa unor făpturi logice. Ne aflăm în faţa unor făpturi emoţionale.” Dale Carnegie
Pe oricine ai intreba cum a fost Bogdana la Social Media for Parents ti-ar raspunde clar si fara dubii: EMOTIONATA. Da, dragii mei, am fost emotionata. Asa am fost mereu, asa voi fi mereu. Este parte din ceea ce sunt, si nu vad asta ca pe un lucru rau, ci dimpotriva ca pe un mare atu.
Sunt oameni care pot sa si le stapaneasca. Eu nu fac parte dintre ei, nu cred ca mi-am dorit vreodata sa ajung sa imi stapanesc emotiile intr-un context sau altul. Da, sunt oameni care s-au nascut pentru a vorbi in fata altor oameni. Radu, sotul meu este unul dintre ei. E magie atunci cand se afla in fata publicului, si nu o spun orbita de iubire, ci o spun in calitate de persoana careia el i-a furnizat un serviciu de training la un moment dat.
Mereu cand am fost fericita am aratat-o, cand am fost nefericita am aratat-o, si cred ca pe fata mea se vor putea citi mereu trairile mele de moment, fie ele bune sau rele.
Revenind la ziua de vineri, da, am fost emotionata, infiorator de emotionata. A fost a doua oara in viata mea cand am vorbit in public, subiectul a fost unul extrem de personal, tema prezentarii a fost legata tot de emotii (pana la urma a trebuit sa vorbesc despre blogul in care mi-am pus tot sufletul si toate emotiile in peste 1050 de postari, nu?), oamenii din sala, multi din ei cunoscuti si apropiati mie (deci iar emotii), evenimentul unul in premiera. Am fost implicata sufleteste in fiecare aspect, si asta s-a vazut. Am fost emotionata.
Eu va dau un sfat: emotiile sunt bune. Emotiile va pun sangele in miscare, va fac sa simtiti ca traiti. Nu le ascundeti, nu le suprimati. Veti fi mult mai fericiti. Iar cei care le vor lua drept semne de slabiciune nu stiu care cu ce se mananca, pentru ca emotiile nu au legatura cu logica.
Deci, capitolul asta l-am inchis, ok? Bogdana a fost emotionata, foarte emotionata, si totusi cateva din ideile prezentarii spera ca au ajuns mai departe. Alea legate de emotii mai ales :). Ar mai fi vrut sa mai vorbeasca, tot punand accentul pe emotii, despre promovarea principiilor de attachment parenting, de alaptare, cosleeping, babywearing si ascultarea nevoilor copiilor, insa emotiile si-au spus din nou cuvantul, in cazul asta in sens negativ si nu a profitat si de restul de cinci minute pe care le avea in prezentare.
De aceea, vreau sa revin aici asupra acelor aspecte pe care nu am mai apucat sa vi le spun acolo:
- attachment parenting adevarat nu il faci bifand ad litteram principiile de baza enuntate, se poate foarte simplu sa nu dormi cu copilul, sa nu il porti si totusi relatia ta cu el sa fie ok, prietenoasa, relaxata si sudata
- attachment parenting se face din inima, ascultandu-ti copilul, invatandu-i modalitatile de a-si exprima nevoile inca de cand acestea sunt mai mult decat rudimentare.
- copiii nostri au nevoie de noi. Sa fim acolo mereu, sa ii iubim, sa empatizam cu ei 100%, sa fim sinceri cu ei, dar mai ales cu noi insine.
- copiii nostri au nevoie de atentia noastra, nedisimulata, de prezenta noastra fizica si psihica
- alaptarea, babywearing-ul, co-sleepingul facute din convingere vor da copii mult mai linistiti, mai deschisi la nou, mai comunicativi si peste toate, mai independenti
- trebuie sa ne oprim din a cauta surogate de afectiune si gadgeturi de ultima ora care sa inlocuiasca prezenta noastra. Copiii nostri in primii ani de viata au nevoie de noi.
- e momentul sa ne ascultam din nou instinctele, noi ca parinti in general, dar mai ales noi ca mame in particular si sa ne incredem din nou in puterile noastre, in deciziile pe care le luam, fara sa mai fim influentati de anturaj, de familie, mituri perpetuate in mod gresit si credinte si obiceiuri care nu mai au legatura cu realitatea de azi.
- E timpul sa cernem informatia cu adevarat folositoare, luand din toata aceasta abundenta de materiale, studii, tehnici, curente samd ceea ce noua ni se pare potrivit pentru copilul nostru.
- Aveti incredere in instictele voastre, aveti incredere in ceea ce natura umana a creat de-a lungul a mii de ani de evolutie, aveti incredere in ceea ce copilul vostru va transmite.
In mare cam asta a fost. Voi urca pe slide-share si prezentarea, in cazul in care doriti asta.
Cat despre eveniment, va dau detalii in alta postare. Mai putin emotionata :)
Felicitari pentru toate reusitele ! Esti o femeie si o mama implinita si asta se vede , iar emotiile…sunt normale !
:) multumesc!
Pai, Bogdana, cine a zis ca e un lucru rau sa iti arati emotiile? :)
Eh, si tu acum… Tu privesti asta ca un lucru bun, la fel ca mine, insa mai sunt si alte situatii :)
In timp, te vei relaxa! ;) … iti trebuie numai ceva exercitiu, si nu iti va mai ridica nici o problema vorbitul in public! :) … cel putin asa zice teoria. :P
hugs, lots of hugs!
Emotiile inseamna cel mai pretios lucru pe care il poate oferi un vorbitor, orice vorbitor, pe orice tema: sinceritate/autenticitate!
Jos palaria, sorela, nu faptul ca ai fost emotionata e cuantificabil, mesajul e cel pretios!
Hugs.
:*
„alaptarea, babywearing-ul, co-sleepingul facute din convingere vor da copii mult mai linistiti, mai deschisi la nou, mai comunicativi si peste toate, mai independenti”
Iar, prin opozitie, copiii nealaptati vor fi nelinistiti, obtuzi, introvertiti si, mai presus de toate, agatati de fusta mamei. Ma leg de subiectul alaptarii, deoarece acesta este promovat obsesiv pe mai toate blogurile de parenting, cel de fata nefacand exceptie. In definitiv, nu pot sa nu ma intreb cine ar trebui sa fie destinatarii zecilor de articole care incearca sa convinga toata lumea ca ai lor copii vor fi expusi tuturor bolilor din lume si, evident, mai prosti decat cei alaptati. Celor care nu alapteaza din principiu? Daca o mama ia decizia asta in mod voluntar, e greu de crezut ca va fi sensibilizata de orice argumente i s-ar aduce. Celor care nu au reusit sa alapteze? Acolo chiar nu s-ar mai putea face nimic, singura consecinta ar fi eventual plansul mamelor in batista, la gandul ca ai lor copii au fost condamnati la toate bolile din lume, la un IQ mai scazut si, evident, la lipsa unei legaturi afective cu parintii. Singura concluzie fireasca pe care o pot trage e ca toate aceste articole si campanii nu sunt facute decat pentru ca autoarele sa se aseze singurele pe un piedestal, de la inaltimea caruia se felicita pentru faptul ca sunt cele mai bune si mai iubitoare mame din lume, in opozitie cu mamele rele si egoiste care nu alapteaza pentru ca nu vor sau cu cele „inculte” care „nu alapteaza pentru ca au impresia ca nu au lapte sufient” (ultima parte a comentariului meu e in stransa legatura cu leitmotivul mustrator „nu exista sa nu ai lapte, nu te-ai informat tu suficient din moment ce nu ai reusit sa alaptezi”.
Felize
Cu regret Felize, iti spun ca nu ai inteles nimic. De ce daca promovez alaptarea automat in mintea ta denigrez mamele care nu au reusit sa alapteze. De ce daca spun ca un copil alaptat va fi mai linistit automat in mintea ta zic despre unul nealaptat ca va fi exact invers. M-am saturat sincer de polemicile astea. Fa pace tu cu tine si dupa aia vii si vorbim. Si ma dau jos si de pe „piedestalul” ala daca vrei. Iarta-ma dar vin dupa o noapte in spital cu cel mic, in care alaptatul asta al meu a facut diferenta. Si o face in continuare.
Are chiar foarte mult sens sa promovezi alaptatul si sa arati cat de bine ii poate fi copilului pentru cele care inca nu au nascut de exemplu. Daca citesti intamplator despre alaptat si te lovesti de informatiile corecte la timp, iti e mai usor cand iti vine randul. Iar lipsa de informare chiar e o problema in subiectul alaptarii. Bogdana, stiu ca stii, dar tine-o tot asa! Eu citesc cu mare drag si despre alaptare si despre baby wearing chiar daca nu cred ca voi mai aplica ceva, insa mereu trimit linkuri sau pasaje de la tine prietenelor cu copii mai mici sau insarcinate. Eu iti multumesc, desi nescris de obicei si ma bucur foarte mult ca sunt oameni ca tine care pot spune atat de frumos in cuvinte ce gandesc si eu. Gabriela
Multumesc Gabriela. Si esti binevenita sa comentezi sa stii :). Chiar m-as bucura sa interactionez mai des cu voi!
Imi pare rau pentru noaptea petrecuta la spital si va doresc sa va faceti bine cat mai repede. Cu toate ca nu stiu daca alaptatul a facut diferenta…poate, mai degraba, un medic bun si un tratament corespunzator. In alta ordine de idei, se pare ca eu nu m-am facut inteleasa, intrebarea mea fiind cui se adreseza de fapt promovarea extrem de agresiva de pe blogurile de mame si de ce atitudinea condescendenta a celor care alapteaza. In fine, intrebari fara raspuns.
Promovare agresiva? iti raspund cu mare drag:pentru ca e singurul loc unde putem vorbi liber. Agresiva? in nici un caz. daca vorbesc despe ceva in ce cred sunt agresiva? ma vezi ducandu-ma pe alte bloguri si zicand alaptati ca daca nu o sa ardeti in focurile iadului?nu. Deci?
Felize, 12 % din femeile din tara asta care nasc isi mai alapteaza copii dincolo de varsta de trei luni. In conditiile in care concediul minim este de 1 an. Restul de 88 % dau lapte praf. Deci cine este agresiv? cand o sa vad reclame la alaptat in locul celor pentru Milupa Humana and so on, cand o sa vad ca 88% din mame alapteaza, atunci poate discutam de agresivitatea promovarii alaptatului. Macar sa ajungem in momentul ala…
Eu nu am promovat vreodata alaptarea in opozitie, cum zici tu. Tu singura ai pus un termen de comparatie si asta e meteahna cu care noi, astea care alaptam ne luptam sa o contracaram. Nu promovam alaptarea in detrimentul a altceva. O promovam pentru ca este in beneficiul copiilor, pentru ca e sigura, e naturala, e buna si sanatoasa. Restul sunt discutii tendentioase si as zice eu agresive… Inclusiv aluzia ca ne-am urca pe un piedestal… nu ne comparam unele cu altele.
Si ca sa nu ramai cu intrebari fara raspuns, iata: scriu pentru acele mame care vor sa schimbe la al doilea copil ceea ce ele cred ca au facut gresit la primul (am exemple zeci in jurul meu). Scriu pentru a informa, scriu pentru a arata ca se poate. Scriu pentru viitoarele mame care au nevoie de experiente de acest gen. De ele ai uitat, nu?
Am, as we speak o mama care asteapta al doilea copil si care m-a rugat sa scriu despre momentele alea grele din primele luni, cand esti tentata sa renunti din n motive. Ea a renuntat sa alapteze la primul, acum regreta. Vrea sa citeasca la mine despre faptul ca daca bebelusul sta si 14 ore la san din 24, asta e ok, e normal, e o faza, e un puseu si nicidecum „nu mai are lapte si hop completasre” sau „laptele s-a stricat”. despre asta e vorba, intelegi?
Iti inteleg motivatia si iti multumesc pentru raspuns. Cu toate astea insa, este extrem de dureros pentru cele si-au dorit sa alapteze (si pe care nici tonele de informatii nu le-au ajutat si nici apelul la „consilierii in lactatie” nu a reprezentat altceva decat bani aruncati pe fereastra) sa citeasca la infinit ca ai lor copii vor fi „mai putin inteligenti”, „mai bolnaviciosi” etc etc. Opozitia e subinteleasa. Daca un copil alaptat pana la gradinita si dincolo de ea e „mai inteligent”, e clar ca ideea ce transpare e ca nealaptatii sunt „mai putin inteligenti”. Felize
e o vorba: I am responsible for what I say not for what you understand…
Femeile de care zici cred ca sunt impacate ca au incercat totul. Sper. Si sunt un procent infim.
Restul, care au nevoie de informatie reala, curata si nepartinitoare au de luptat cu gura lumii, cu „binevoitorii”, matusile, mamele care stiu ele mai bine (am avut si eu partea mea de asta, am si scris in mai multe randuri aici), cu pediatrii de moda veche si nu in ultimul rand cu marketingul agresiv al companiilor de formula.
Fii-mea a baut lapte praf in paralel cu san pana la 11 luni, pana am intarcat-o. E stupid sa cred ca va fi mai putin inteligenta decat x sau y… insa faptul ca am realizat ca pot schimba ceva a contat enorm la al doilea copil. Te pup
Uff…pana la urma, ai dreptate in demersurile tale. Imi cer scuze daca am parut a fi agresiva, poate ca experientele mele anterioare ma impiedica sa fiu obiectiva…
Multa sanatate va doresc si sa nu mai va petreceti nici o noapte la spital de acum incolo!
Felize, imi pare rau daca ai avut experiente negative in trecut. important este ca din acele experiente sa tragi niste invataminte (si aici nu vorbesc in nici un caz despre lucruri facute gresit, pentru ca multe se intampla independent de vointa ta!) si sa incerci ca pe viitor sa schimbi acele lucruri care, crezi tu ca nu au fost ok. Asta inseamna ca acele experiente negative nu au fost in van si a avut un sens totul. Cred ca asta e cel mai important. Evident ca subiectul alaptarii este extrem de intim. Si invariabil, ma surprind de multe ori gandindu-ma ca nu am facut totul ca sa o mai alaptez pe Rebecca, ca am cedat mult prea usor, ca poate lucrurile ar fi stat altfel. E uman si extrem de logic sa fac asta si tu sa faci la fel. Cu toate astea, trecutul nu il mai putem schimba, insa putem schimba viitorul. Despre asta este vorba… Si cu cat faci mai repede pace cu trecutul, cu deciziile luate in anumite momente sau cu consecintele anumitor decizii luate poate nu in depline cunostinta de cauza, cu atat mai repede vei putea face altfel si mai bine in situatii viitoare.
multumesc mult de tot pentru cuvintele frumoase, si eu sper sa nu mai avem nevoie de cazari prin spitale. Nu cred ca imi doresc ceva cu mai multa ardoare cand vine vorba de copii…
Intervin si eu daca imi permiteti:2% din femei au o problema fizica si nu pot alapta( adica corpul lor nu produce destul lapte). Persoanele care se simt agresate de promovarea alaptarii ar trebui pentru binele lor psihic sa nu mai citeasca si sa dea la o parte ce le raneste( din diferite motive). Tot acele persoane, pot interpreta gresit datorita frustrarii ca nu pot aplata, diverse texte. In toata lumea se pune accest acum pe promovarea alaptarii pentru ca de aici incep probleme de obezitate. EX: In S.U.A dupa ce au promovat din anii ’50 agresiv prin publicitate,laptele praf- acum e tabu sa alpatezi in public si se incerca acum promovare alaptarii pentru sanatatea lor. Nu arunca nimeni cu praf in ochi argumentele alaptarii! Doar promovam un stil sanatos si ce ar trebui sa fie normal, incercand sa convingem prin diverse metode importanta alaptarii pentru sanatatea noastra, a tuturor. In alta ordine de idei, ar trebui sa recunostem ca sunt unele persoane ce refuza din principiu alaptarea si invoca diverse „probleme” doar pentru ca considera ca li se lasa sanii…si pot tine diete! Nu ar trebuie sa existe filozofeala pe langa acesta tema. Alaptarea e normala si trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa ” ne educam” asupra ei. Daca nu poti fizic, asta e, mergem mai departe. Daca poti si nu vrei, mai gandeste-te inainte sa faci un copil, probabil ca vor fi mai multe lucruri pe care vei alege sa nu le faci… Ana
Foarte frumos spus si mai ales bine punctat, Ana. Multumesc pentru comentariu
Si as mai adauga, pentru ca de multe ori de aici se porneste totul: daca se spune ca „alaptatul scade riscul de obezitate la adolescenta cu x%” asta nu inseamna, prin opozitie ca (,) copiii hraniti cu formula vor deveni automat obezi. Asta este cea mai des intalnita greseala, pleaca din perceptia personala asupra subiectului, si de aici se ajunge la toate disputele acestea care nu au pana la urma nici o baza. Din pacate. Pentru ca promovarea alaptarii se bazeaza pe promovarea beneficiilor, nu pe opozitie.