Daca mi-ai fi zis in urma cu un an ca pana la finalul verii lui 2012 vom avea prima conferinta dedicata parintilor din online, as fi zis ca e un vis frumos. Si totusi, iata ca visul a devenit realitate, ca se confirma ca existam, si mai mult decat atat, ca devenim incetul cu incetul o nisa puternica.
Evenimentul a fost organizat de Evensys, care nu sunt la prima isprava de acest gen, ei fiind primii care au constientizat si puterea femeilor din online si au materializat-o cu curaj, creand Women on Web. Acelasi spirit vizionar si acelasi curaj l-au avut si cand si-au pus in cap sa organizeze prima conferinta pentru mediul online parintesc si ceea ce a iesit s-a putut vedea vineri, pe 29 iunie la Crowne Plaza. Din acest punct de vedere nu cred ca am cuvinte indeajuns de lauda, pentru le-am urmarit stradaniile in ultimele luni, atat in organizarea evenimentului, cat mai ales in cooptarea unor parteneri cat mai importanti.
Evenimentul a fost fara cusur, organizarea, dupa cum a devenit deja un obicei al echipei de la Evensys, perfecta si cred ca pana la urma toata lumea a avut numai de castigat din aceasta experienta. Si sper eu, ca acesta sa fie doar un prim pas, iar Social Media for Parents sa devina un eveniment obisnuit in calendarul de conferinte.
Sesiunile au fost pline de informatie, speakerii au fost extrem de potriviti si au acoperit aproape toata plaja de subiecte de interes pentru participanti.
Astfel, in primul panel, alaturi de mine au mai vorbit:
Mihaela Bilic, care a avut un discurs extrem de potrivit legat de alimentatia copiilor in primii ani de viata, de importanta crearii unor obiceiuri sanatoase inca de la inceputul diversificarii si mai ales de faptul ca o alimentatie sanatoasa va duce la adolescenta si ulterior la maturitate la un stil de viata echilibrat si lipsit de tulburari de orice fel. A fost unul din cele mai bune discursuri din ambele sesiuni, pe un subiect extrem de delicat si am apreciat enorm sfaturile oferite de dansa.
Elena Dan, medic pediatru a vorbit despre importanta hidratarii in perioadele de vara si aici singura mentiune pe care vreau sa o fac este legata de faptul ca nu am fost de acord cu afirmatia dansei legata de faptul ca in episoadele diareice trebuie intrerupt alaptatul timp de minim 12 ore. Este dovedit ca alaptatul joaca un rol extrem de important in enterocolite, in mentinerea hidratarii si ca efectele negative ale laptelui matern (lactoza care duce la diaree) sunt pe deplin contracarate de beneficiile acestuia, atat in ceea ce priveste cantitatea de anticorpi oferiti prin lapte catre organismul copilului cat si in ceea ce priveste rolul de panaceu sufletesc al alapatarii atunci cand copilul are un disconfort fizic puternic.
Alice Nastase a vorbit dintr-o perspectiva personala despre cum impaci activitatea online cu intimitatea familiei, despre cum uneori blogul este un exercitiu de terapie (si sunt foarte de acord cu acest lucru) si despe cum jonglezi cu expunerea publica si in acelasi timp iti protejezi proprii copii de prea multa expunere.
Urmatoarea prezentare a fost, de asemenea, una foarte interesanta, legata de cum poti efectiv sa iti protejezi copii de influentele nefaste existente pe internet si despre unul din cele mai importante programe pe aceasta tema initiate la noi in Romania, sigur.info, care isi propune sa educe publicul si sa creeze un mediu mai safe pentru copii in online.
Irina Petrea, cunoscuta publicului mai mult ca „Super nanny” a vorbit despre cum noi ca parinti sub extrem de influentati de modul in care am fost crescuti de catre parintii nostri. Discursul sau a fost unul extrem de controversat, mai ales spre final, cand in sesiunea de intrebari nu a reusit pe deplin sa explice de ce considera ca in momentele de tantrumuri copiii au nevoie de „time-out”. Personal consider ca este o chestiune de perspectiva personala, si de cum fiecare intelege acest time out. Unii il vor lua ca pedeapsa si il vor aplica ad litterram, ca si pedeapsa, consecintele fiind mai tarziu pe masura, altii il vor lua ca fiind un exercitiu de eliminare a factorilor care duc la acele tantrumuri si crearea unui mediu in care copilul sa se simta in siguranta si sa capete destul incredere in el, in cei din jur, in mediu si astfel sa se linisteasca. Plaja este extrem de mare, insa extremele nu sunt de dorit, ceea ce pot sa sper este ca se va ramane cu nevoia de echilibru si toleranta in tot ceea ce facem noi ca parinti legat de cresterea copiilor nostri. Ca o parere personala si, evident, extrem de subiectiva, mi-ar fi placut sa avem ca speaker pe aceasta zona o persoana care sa aiba si credentialele potrivite, nu doar un renume obtinut in urma unei emisiuni TV.
Am urmat eu. O premiera pentru mine sa nu mai fiu in sala, ci chiar pe canapeaua invitatilor, un job care s-a dovedit mult mai dificil de manuit decat m-as fi asteptat. Complicat si greu, cu foarte multe emotii. A fost pentru a doua oara in viata mea cand am vorbit in fata unui public, va recunosc. Insa sper ca am reusit sa transmit cateva idei, legate de faptul ca bloggingul se face din inima, ca trebuie sa fii mereu sincer cu tine dar mai ales cu cititorii tai si, above all, sa iti asumi mereu ceea ce scrii. Mai mult, am incercat sa transmit faptul ca parentingul se face tot din inima, si ca focusul pe copii, apropierea fata de ei, implicarea ambilor parinti in mod egal in cresterea si educarea copiilor sunt extrem de importante pentru generatia actuala.
Ultima pe lista a fost Ada Petre, de la injoaca.ro, care a facut o prezentare extrem de la obiect apropos de cum trebuie organizat un blog, dandu-si ca exemplu propriul blog.
Dupa pauza, a doua sesiune a fost cel putin la fel de interesanta ca si prima, incepand cu prezentarea lui Adrian Chirila de la Noriel, care a anuntat un concurs extrem de interesant pentru bloggeri. Aici fac o paranteza, pentru ca am o restanta (din multe altele) legate de faptul ca, cu mare mandrie anunt ca sunt si eu in juriul acelui concurs, alaturi de Sabina Cornovac si Ada Petre. Si aici voi reveni cu detalii mai multe, intr-o postare dedicata concursului si celor de la Noriel, care imi sunt foarte dragi.
Alexandru Negrea, online manager la BCR si blogger, ne-a vorbit despre cum ar trebui sa ne organizam si sa ne promovam blogul astfel incat agentiile de PR online sa ne introduca in baza lor de date si evident sa incepem sa monetizam blogul, daca asta ne dorim. A fost o prezentare mai tehnica, insa extrem de binevenita, cu atat mai mult cu cat a prezentat nu doar sfaturi, cat si cateva insights legate de monetizare. Si Alex, vrem prezentarea!!!
A urmat unul din cei mai apreciati bloggeri din nisa, Mihai Dragomirescu, care a vorbit despre proiectul sau, UrbanKid, un impresionant proiect din aceasta nisa, cu atat mai mult cu cat a fost dezvoltat prin eforturi proprii, atat ca timp cat si financiar. Este fantastic cat de multe lucruri frumoase pot prinde viata, atunci cand exista implicare si dedicare. Si spre final, nu ma pot abtine sa nu impartasesc cu voi unul din slideurile sale, care mi-a placut enorm prin mesajele transmise:
Si am ajuns la cea mai emotionanta si hazlie prezentare din timpul evenimentului, care mie mi-a stors o gramada de lacrimi, si cred ca nu am fost singura care a patit asta. Dedi Grigoroiu, adica Ta-su, ne-a aratat cat de fantastic este sa fii tata, cat de bine este sa fii un tata implicat, si cat de frumos este sa ai un copil. Si nu in ultimul rand, cat de frumos se poate scrie despre viata in trei. Sper ca Dedi sa fie din ce in ce mai citit, din ce in ce mai urmarit, iar principiile dupa care se ghideaza in cresterea lui Luca si in relatia cu Delia sa fie preluate si aplicate de cat mai multi barbati.
A urmat o prezentare despre joaca si emotii, a Otiliei Mantelers, care este ca si mine mama a trei copii minunati (insa spre deosebire de mine are un baiat si doua fete), si similitudinile dintre noi nu se opresc aici, si care mie imi este extrem de draga. De ce? Pentru ca vorbeste cu mult umor si foarteeee multa sinceritate despre viata cu trei copii, despre adictiile ei (Facebook-ul fiind una dintre ele si i-am apreciat enorm momentul de franchete legat de fear of missing out) si mai mult, pentru ca a dezvoltat niste programe prin care incearca sa educe parintii in spiritul jocului cand vine vorba de relatia cu copiii si de importanta abordarii elementelor educationale prin joaca.
Si ultima prezentare, Monica Jitariuc de la The Practice, care mai in gluma, mai in serios ne-a oferit un decalog al modului in care trebuie sa ne prezentam si sa ne promovam ca si bloggeri pentru a deveni cat mai vizibili in mediul online.
Materialul filmat il aveti aici la dispozitie, pe site-ul evenimentului.
http://www.socialmediaforparents.ro/2012/
Cam asta a fost, am expus partea frumoasa, nu vreau sa vorbesc despre sincope, care au existat, dar care nu au stirbit in final din frumusetea acestui prim eveniment, a fost o reala placere sa fiu acolo, sa vorbesc acolo si sa relationez cu cateva din participantele la eveniment. Imi doresc sa devina un obicei acest eveniment, le multumesc inca o data celor de la Evensys ca au avut curajul sa il organizeze si nu in ultimul rand, lui Cristian Manafu ca m-a invitat sa vorbesc.
A fost frumos, ma bucur ca am revazut multe persoane, abia astept sa particip la urmatorul eveniment!
apropo de Irina Petre, mi se pare aiurea sa dai sfaturi parintilor atunci cand n-ai deloc copii
Irina, nu ma gandesc neaparat la asta, pentru ca nu e obligatoriu sa ai copii ca sa fii terapeut si inca unul bun pentru copii. Insa este obligatoriu sa AI O DIPLOMA si o experienta clinica in spate, care sa te recomande a oferi sfaturi avizate pe tema asta.
si ea n-are?!?credeam ca e psiholog
intradevar, poti fi un bun terapeut si daca n-ai copii, dar aici se incadreaza mai degraba cei care lucreaza pe clinic.Dar ca psiholog ai mai mare credit sa dai sfaturi de parenting cand ai experienta propriei familii si experimentezi zilnic, ca sa spun asa :).Cel putin din punctul meu de vedere.
Pentru mine, experienta de viata bate orice lectura.
Poti sa o ai o mie de diplome [nu mai dam exemplu cazurile recente de doctori ;) ], si o suta de scoli la activ [ca si la scoala, poti trece si cu un 5 onorabil, poti copia, iti poti baga picioarele, etc], ele singure nu imi spun, mie, nimic.
Daca nu pui pasiune, nu faci din suflet si, cum spuneam, nu ai nici un strop de experienta reala, a ta, atunci toate diplomele si scolile sunt egale cu zero. Pentru mine.
Nu am sa inteleg niciodata de ce o astfel de tanti e invitata peste tot sa-si dea cu parerea. Dar, cum spuneam, asa se vede de la mine :).
Cat despre eveniment… sunt uimita de cum poti vorbi asa mult despre partile bune, desi eu insami ma consider destul de optimista de fel :) Bag seama ca ai ascultat bine ce spunea Bob :D. Eu as spune mai degraba ca a fost un eveniment din care sunt muulte de invatat. Dar nu chiar in sensul in care a fost gandit :)
Di, iti explic pe puncte de ce:
1. pentru ca acea diploma iti da posibilitatea sa iti asumi ceea ce spui si sa raspunzi in cazul in care lucrurile nu au mers bine.
2. Pentru ca experienta de viata e experienta personala. Eu nu o sa pot da niciodata sfaturi avizate pe tema cresterii copiilor decat privind prin prisma celor trei copii ai mei si a experientelor acumulate cu ei.
3. pentru ca la fel ca in orice alta ramura, totul este 99% transpiratie si 1% inspiratie. Si o sa iti explice mai in detaliu si Sabina (ah, de ce nu pot taggui pe blogspot???) de ce si in muzica daca nu muncesti in draci sa studiezi esti zero oricat talent ai avea.
4. Mi se pare un pic alarmant sa spui ca nu dai doi bani pe toate diplomele.
5. Sunt de acord cu tine ca nu inteleg de ce tanti este invitata peste tot a isi dea cu parerea, chiar daca, uneori mai scoate si lucruri bune din ea.
6. Nu inteleg afirmartia „Bag seama ca ai ascultat bine ce spunea Bob”. Nici macar cu „:D” din coada nu o inteleg
7. Nu trebuie sa fii uimita. Atata timp cat stiu cat s-a muncit in spatele acestui eveniment, ca noi sa avem ocazia sa vorbim despre blogosfera de parenting si sa avem ca speakeri niste oameni reprezentativi (pentru mine, si nu numai pentru mine (ma refer aici la Bob, la Dedi si la Otilia) nu am de ce sa vorbesc de rau sau sa critic, decat in masura unui feedback one to one, pe care i-l voi oferi lui Cristian Manafu. Insa un feedback constructiv, din care sa se traga niste invataminte pentru editiile viitoare.
A fost o premiera, au fost niste oameni care au muncit pentru noi pana la urma. Cand om face noi, prin puterile noastre, asa ceva, la o asa magnitudine, si imi doresc sa facem, poate o sa il facem mai pe sufletul nostru. Pana atunci, cred ca e cazul sa multumim si sa mergem mai departe.
Hugs
Buna, Diana!
Buna Bogdana! Referitor la concursul Noriel, la ce adresa de email ne putem inscrie? Multumesc :)