Sa nu va fie frica de varsta de 35 de ani. De cateva luni incoace ma tot gandesc ca intru intr-o noua grupa statistica, aia de 35-45, ca deja sunt adult in toata regula, ca imbatranesc, ca poate ar trebui sa ma imbrac mai serios, ca „uite, a mai aparut un fir alb… si inca unul”, si tot asa.

Nu. Totul sta in starea voastra de spirit. Vreti sa aveti mereu 20 de ani? Se poate.

Nu ma simt cu nimic mai batrana, nu ma simt cu nimic mai „adulta”.  Si cel mai mult ma ajuta copiii mei in tot demersul asta. Datorita lor, de fiecare data cand problemele mele de adult sunt prea multe, prea grele si complicate, ma reintorc cu mintea la copilarie, tinerete, bucurie si fericire. Si totul devine mai simplu.

Nu e usor exercitiul, nu imi reuseste mereu, insa e bine… Si daca mintea e bine, e bine si corpul.

Asa ca dragii mei, si mai ales, dragele mele, cand va mai intreaba cineva cati ani aveti, afisati-va varsta cu mandrie. The 40’s are the new 20’s si e mult adevar in toata vorba asta, credeti-ma pe cuvant.

Asa ca azi, cand implinesc aceasta venerabila varsta, tin sa le multumesc copiilor mei pentru ca ma ajuta sa vad mereu lumea prin ochii lor, barbatului de langa mine pentru ca ma iubeste asa cum nimeni nu a mai facut-o vreodata si pentru ca alaturi de el traiesc toata aventura asta frumoasa, si nu in ultimul rand prietenilor mei si voua, cei care ma cititi pentru ca sunteti alaturi de noi.

E bine la 35 de ani :)