Dupa o saptamana de stat acasa cu copiii, de iesit prin parc, cu plimbari si joaca, va spun cu mana pe inima ca numai asta as face. Toata perioada asta, chiar daca eu am avut pe langa o groaza de treaba, a fost ca o bula de aer. Si pentru mine si pentru ei.
Ei au fost din ce in ce mai lipiciosi, mai iubareti, dragastosi dar mai ales linistiti. Nu va imaginati ceva gen liniste totala si trei copii nemiscati. Nuuuuu, dimpotriva. Galagia tot a fost, harababura nu putea lipsi, nici alergatura intercamere. Insa totul a mers extrem de lin si frumos.
Vineri dimineata am dat o fuga pana la AFI sa ii cumparam Rebeccai tinuta tip pentru scoala, dresuri, fusta, camasi. Si daca Radu a adormit in carucior si mi-a facut mult mai usoara escapada, nu acelasi lucru s-a intamplat cu Rebecca si David, care aproape au vandalizat magazinele. S-au alergat printre rafturi si mese, au luat la probat toate caciucile si specile care le-au cazut in mana, mi-au venit cu „n” perechi de pantofi, mai ales Rebecca, si nu orice fel de pantofi, ci numai de-aia gen disco ball si cu intrebarea „Mamiii, nu-i asa ca sunt buni de scoala?!?”. M-au carat pana la Paul, unde nu am scapat pana nu le-am luat un macaron (nu stiu de unde pofta lor, pentru ca eu imi imaginasem ca scap usor cu doua mini pain au chocolat)
Dar, cam asta as face toata ziua. Daca as avea cum.
Ieri a fost prima zi de scoala pentru ea. Ea, aproape complet lipsita de emotii, spre deosebire de mine, care am avut un nod mare in gat si ochii umezi. Tot ieri a fost si prima sedinta cu parintii. Mi-au placut parintii, pentru ca sunt cu initiativa. O sa facem modificari la banci, care desi sunt noi noute, frumoase si impecabile sunt mai degraba potrivite pentru statura noastra. Inlocuim neoanele obositoare cu lumina calda. Ne ocupam ca in prima excursie pe care o vor face peste doua saptamani sa mearga cu un autocar mai bun. Ne-a placut si invatatoarea. Este un mix interesant de blandete si tipicareala. Ne-a placut ca a insistat sa nu vada picior de telefon mobil la copii. E bine.
Trebuie musai sa ii gasesc si Rebeccai o uniforma din asta, sa ii fac o fotografie la fel cu a mea (e unul din piticii mei la care tin tare mult :)). Daca stiti, sa imi ziceti si mie :)
Am avut un mare stress cu inceputul asta de an scolar, insa acum am senzatia ca parca incep lucrurile sa se aseze. Sa vedem cum o fi si dupa saptamana asta de acomodare, cand o sa intre in rutina zilnica, in lectii, teme, materii. Noi mai trebuie sa mai facem cumparaturi, ca evident ca nu le-am luat pe toate, si din toata lista aia, m-a descumpanit caietul de religie, pe care nu l-am vazut pana acum in toate peregrinarile noastre prin librarii.
Mai avem un hop, la 1 octombrie, cand intra si David la gradi. Iar Raducu, puiul cel mic, ramane singurel acasa, fara partenerii de prostii.
Si uite asa, fara sa ne dam seama, a venit toamna. Dupa care ne pregatim de venirea iernii, si acusi, repede-repede vine Craciunul, vine Moshu si asa mai departe. Ei sa fie sanatosi.
daca nu ma insel am vazut aseara in Carrefour Orhideea uniforma din asta
sarut mana de info!
Bafta la scoala!
Prima data cand am vazut poza m-am gandit woaw ce iti seamana fetita, apoi m-am lamurit repede.
uniforme din astea am vazut in toate marile supermarketuri si la Carrefour, Real, Auchan si la Selgros (daca sunt in Cluj, sper sa gasesti si in Bucuresti), costa undeva la 36 de lei. Nu sunt de cine stie ce calitate, dar pentru o fotografie merg.
Loredana, pai sa stii ca imi seamana :))
Parcă am văzut astfel de uniforme la un magazin în pta Crângaşi. Succes la şcoală!
Multumim, Ana!
Prin constructia noastra, noi, femeile, mamele suntem facute sa avem grija de copii. Asta ne face fericite, ne implineste indraznesc sa spun ca in exclusivitate. Gresesc? :)
Am auzit de curand din gura unei colege (fara copii) ca femeile cu copii sunt lipsite de entuziasm profesional. Cred ca de fapt ceea ce voia sa exprime era tocmai aceasta suficienta (in sensul pozitiv) pe care o avem cand suntem cu copiii nostri.
Nu stiu ce sa zic :) adica ceea ce fac acum fac cu pasiune, insa pe de alta parte, imi lipsesc enorm copiii in orele in care sunt departe de ei. Nu stiu nici daca as putea sa fiu 100% casnica, adica fara niste preocupari doar ale mele nu cred ca as putea functiona la maxim :)
Si eu cand prind o perioada de stat cu copilul (ma rog, copiii, inca nu m-am obisnuit :) ) ajung la aceeasi concluzie.. desi nu sunt sigura ca m-ar tine pe termen lung.
Cred ca e vorba de un balance intre cele doua. Care e in proportii diferite la fiecare dintre noi :)
Bogdana, am citit bine lectii, teme ? Au lectii? In clasa zero?
Andreea, Rebecca e in clasa I.
Felicitari pentru inceputul de an scolar. Eu nu vad care este problema cu telefoanele mobile la copii. Mi-ar placea sa ma poata suna daca are nevoie de mine, si o caramiduta cu cartela mi s-ar parea inofensiva :) Insa asta e parerea mea :)
Succes la scoala si muulta distractie :)