Sambata am petrecut una din cele mai reusite zile de weekend de anul asta. Si asta datorita unor oameni fantastici, in frunte cu Dl. Valvis, de la Valvis Holding, care este proprietarul Domeniilor Samburesti, la invitatia caruia am evadat din oras, la vreo 170 de km de Bucuresti, ca sa culegem struguri si sa vedem cum se face vinul.

Domnul Valvis face asta de patru ani de zile, si de la an la an numarul copiilor invitati la cules a crescut din ce in ce mai mult. M-a impresionat ca ne-a asteptat la poarta combinatului, si mai mult, ca i-a recunoscut si i-a strigat pe nume pe toti copii care au mai fost si in anii trecuti.

Domeniile Samburesti sunt la aproape 60 de km de Pitesti, pe drumul spre Dragasani, iar peisajul este de vis. Cat vezi cu ochii, numai vita de vie. Cum a fost un eveniment dedicat copiilor (si au fost cam 120 de copii prezenti acolo, unii dintre ei pentru a patra oara!) noi, adultii, am fost mai mult cu titlu de insotitori :).

Copiii au avut insa de lucru. Li s-a dat cate o galetusa, un cleste de taiat ciorchinii, un numar, si au intrat in concurs. Pe bani! Chiti a strans opt galetuse, la David eu avand voie sa il ajut. Insa David m-a sabotat, pentru ca desi incepusem in forta, la a treia galeata mi-a confiscat clestele, spunandu-mi „Mami,  si eu pot sa tai”. Asa ca s-a pus pe taiat. Orice altceva, in afara de ciochini :)). Nu au scapat nici frunzele nici carceii. Pana la urma, s-a prins cum e treaba cu taiatul ciorchinilor, asa ca spre final a reusit si el sa umple o galetusa, singur singurel.

Rebecca nu si-a incaput in piele de mandrie cand a primit diploma si pliculetul cu recompensa financiara. Mai mult, la intoarcere ne-am oprit la Outletul din Militari si si-a ales o pereche de pantaloni de trening, pe care si i-a platit singura din banii castigati de ea :)

In tot timpul asta Radu cel mic s-a instalat la un capat de rand, unde a gasit struguri la nivelul lui. Si s-a pus pe mancat. Si a mancat boaba cu boaba vreo trei sau patru ciorchini. Nu l-au deranjat nici multele buburuze pe care aveai surpriza sa le gasesti printre boabe, nici faptul ca erau direct de pe vita culesi. Si in caz ca va intrebati, nu a patit nimic la burta dupa :)

Daca le-a placut? La nebunie! De mult nu i-am vazut atat de captivati de o activitate si de antrenati. Mai bine de doua ore au stat si au cules, extrem de atenti la manuirea clestelui ala (recunosc ca eu am avut mari emotii, mai ales la David, insa am realizat dupa ca am exagerat cu grija) si atat de prinsi in ceea ce faceau acolo si in faptul ca trebuie sa umple galetusele, incat nu au cerut nici apa, nu s-au plans, nu au vorbit ci doar s-au manifestat zgomotos la fiecare galetusa plina.

Daca mi-a placut? La nebunie. Cred ca as sta sa culeg via doar de drag. Dupa toata nebunia din oras, sa  mergi si sa culegi ciorchini superbi, este pur si simplu relaxant, chiar daca nu e o munca foarte usoara. dar e rewarding (nu vorbesc de bani aici, da?)

Nu va povestesc acum care  este treaba cu vinul, pentru ca e o intreaga istorie acolo, noua ne-a fost povestita de dna Zoe, care lucreaza la Samburesti de mai bine de 30 de ani, si merita o postare complet separata. Va asigur ca e un „How it’s made” cu totul deosebit.

Va las cu niste poze, sa vedeti ce copii harnici avem :)

Buburuzele despre care va povesteam mai sus