Acum o saptamana va rugam sa completati un chestionar mititel, legat de sursele voastre primare de informare cand vine vorba de
alimentatia pustilor vostri. Multe dintre voi ati raspuns la rugamintea mea, si
va multumesc pentru asta. Ce si cum ati raspuns?  Pai raspunsurile sunt mai jos, sa o luam insa
cu inceputul.

La intrebarea 1, statisticile au aratat cam asa:

Ce inteleg eu este ca, trecand de pediatrul care este sursa
primara de informatie si de raspunsuri la intrebarile pe care le aveti (aproape
78% dintre voi l-au pus pe primul plan), un rol covarsitor in informarea
noastra ca mamici il are online-ul. Fie ca este un simplu google search, fie ca
vorbim de comunitatile online (cum sunt grupurile de suport din Facebook, de
exemplu, sau forumurile de pe site-urile de parenting) fie ca vorbim de
blogurile de nisa. Ma regasesc aici, si o spun cu toata sinceritatea. Pentru
ca, trecand peste faptul ca deja nu mai imi deranjez pediatrul decat pentru
probleme serioase (totusi, experienta a trei 
copii atarna greu), primul loc unde ma duc daca am o dilema (si
credeti-ma ca inca mai am, legat de alimentatie) este online-ul.
Si facand haz de necaz, si in cazul meu, mama este cam pe
ultimele locuri. Cu atat mai mult cu cat diferentele intre modul in care generatia
mamelor noastre  a privit
alimentatia  si felul in care o privim
noi cresc de la o zi la alta.
La intrebarea 2 situatia a stat in felul urmator:

Cum era de asteptat, pediatrul a fost considerat de cele mai
multe dintre noi ca fiind cel mai de incredere, urmat de  cartile de specialitate. Surpriza (oarecum)
vine din gradul usor mai scazut de incredere aratat in internet si in
comunitati. Asta poate si din cauza faptului ca nu mereu informatia poate fi
verificabila.  Prietenii si vecinii nu
prea sunt surse de incredere, spuneti voi si sunt de acord cu asta, pentru ca
cel mai des, discutiile din fata blocului sunt la genul “am auzit de la x care
a aflat de la y, ca z i-a dat baietelului sa manance sarmale de la “tz” luni si
nu a patit nimic”.  Celelalte mamici se
bucura de un grad mai mare totusi de incredere, desi aici, mintea ma duce la
ideea ca, la fel ca si mine, ati invatat sa deosebiti informatiile de calitate
de zgomotul de fond (la figurat, evident) care, sa recunoastem poate fi foarte
mare in parc, de exemplu.
Cat priveste ce cautam informatii cautam noi, mamele din
generatia 2.0, iata:

Da, mai bine de jumatate dintre noi cautam sa descifram
etichetele, sa vedem cat de naturale sunt elementele care intra compozitia
produselor pe care urmeaza sa le dam copiilor nostri. Well, nici o supriza zic.
Iar ma regasesc. Restul raspunsurilor sunt oarecum fragmentate, si asta
banuiesc din cauza faptului ca de exemplu, nu stai sa cauti despre procesul de
diversificare decat intr-o anumita perioada a vietii copilului tau, si mai
exact, aceea in care chiar il diversifici. Dupa aceasta perioada, cautarile isi
schimba profilul. Aceasta este una din cauzele pentru care doar 15% au raspuns
ca motivul cautarilor lor este preponderent legat de diversificare. Acestea
sunt niste cautari strict delimitate din punct de vedere temporal. Caci altfel,
toate am trecut prin etapa asta. Eu stiu sigur ca am trecut, chiar de trei ori,
pentru ca memoria este scurta J.
De exemplu, nu am repetat niciodata schema de diversificare.
La fiecare copil am facut cu totul altfel. Pana si branzica calcica pe care o
faceam cu sfintenie la Rebecca, la David am facut-o mai rar, iar la Raducu nici
nu m-am mai obosit sa mai incerc, si am cautat sa ii ofer Calciul din alte
surse. Acum sunt cu toti trei intr-o etapa “matura” as zice la capitolul
alimentatie, mananca toti aceleasi lucruri, difera doar cantitatile, logic :).
Exceptie face branzica natur de la Danonino, pe care s-au obisnuit atunci cand ii mai iau cu mine la cumparaturi sa
o identifice dintre alte sute de borcanase existente pe rafturi si sa se
autoserveasca. In cazul ei, fiecare isi ia cate un borcanas si toata lumea e
multumita. Raducu o vede pe Rebecca mancand si se crede si el mare, Rebecca se
simte bebelus din nou (ipostaza care ii place la nebunie). Dar despre asta o sa
va mai povestesc alta data. Sa revenim la oile noastre, si la ultimul grafic cu
rezultate:

Iata, la final,  dovada
ca da, online-ul are partea leului, dupa cum se poate observa din raspunsurile
pe care le-ati oferit la ultima intrebare, cea legata de masura in care
aplicati in viata de zi cu zi informatiile pe care le gasiti pe internet si in
comunitati. Aproape jumatate dintre noi, aplica in viata reala in mod regulat
ceea ce aflam de pe internet si din comunitati. Si e bine. Atata timp cat
reusim sa filtram informatia buna de cea proasta, informatia de calitate de
informatia de umplutura, este foarte bine.
Voi ce parere aveti de raspunsuri si de rezultate? Let’s
debate.
(Postare – parte integranta din campania Danone
de dialog cu mamele, ocazionata de lansarea celui mai nou produs al lor,
Danonino branzica natur)