Am copil in clasa 1. Din fericire, pana acum se pare ca e multumita de invatatoare. Si mie imi place de ea, chiar daca e un pic mai de moda veche, insa are un calm in voce, care pe mine ma linisteste momentan si ma face sa cred ca am facut o alegere buna.
Pe de alta parte, nu prea am reusit, pentru ca nu ii sta in fire, sa o fac pe Rebecca sa imi povesteasca cum e la scoala, ce le spune invatatoarea, cum vorbeste cu ei si asa mai departe.
Mie toata povestea de mai jos mi-a bagat un cutit adanc in inima, ca mama de copil de scoala. Si ca da, una din cele mai mari necunoscute ale mele este ce face copilul meu la scoala. Si uneori ma apasa atat de mult, si ma sperie, si cu toate astea nu stiu de unde sa apuc spaima asta si ce Dumnezeului sa fac cu ea.
Pentru ca e indeajuns sa imi amintesc de invatatoarea pe care am avut-o eu, si sa ma apuce fiorii. Maria Cearapin o chema, nu o voi uita cat voi trai. La fel cum nu voi uita vreodata momentul cand am terminat clasa a patra si am avut revelatia ca femeia aia nu o sa ma mai terorizeze vreodata. Eu, copil cu 10 pe linie in toti astia patru ani de zile. I
Pe scurt, dupa cum a mai scris si Ada la ea pe blog, e vorba despre invatatoarea „Veronica”, care poate fi orice, numai omul pe mana caruia sa ne lasam copiii sa invete nu. In acest moment am inteles ca mama copilului respectiv este hartuita, ca viata lor s-a transformat intr-un cosmar, si ca aproape toata lumea, de la directorul scolii si pana la Inspectorat este de partea invatatoarei.
Aici aveti „opera” doamnei invatatoare si modul „constructiv” in care ea intelege sa educe copiii
Aici aveti povestea Germinei, blogger de ceva ani buni, pe care eu o cunosc virtual de tot atatea vreme si care are toata admiratia mea, al carei copil a avut nenorocul sa invete doi ani la aceasta „invatatoare”.
Si aici aveti materialul facut de Maria, in emisiunea ei. Material care are darul sa enerveze si mai tare prin raspunsurile celor care ar trebui sa ia o masura impotriva acestei femei. Si nu se va intampla nimic atata timp cat noi parintii vom sta cu mainile in san. Mama este in acest moment hartuita (alaturi de alte mame care au avut si ele curajul sa iasa in fata) din toate partile, inclusiv de ceilalti parinti ai colegilor copilului ei (ceea ce mie mi se pare de-a dreptul halucinant). Unul dintre copii, la cei sase ani ai lui a zis ca s-a gandit la sinucidere!
M-am saturat de „mastere” din astea pe mana carora ajung copiii. M-am saturat de plocoane, m-am saturat sa vad cum toata lumea tace, de teama sa nu cumva sa se razbune pe copil, cum toti sunt mana in mana, cum inca primeaza pilele si nu competentele. Si recunosc ca fac si eu chestia asta de multe ori. Tac. Si mai dau si plocon.
Pleaca din clasa 1 si merge pana la universitate. Eu am fost socata de cat de deschisi sunt profesorii in Franta. Nu apar in niciun caz sistemul de invatamant de aici, chiar ei recunosc ca are enorm de multe hibe. Insa nu pot sa nu o tot repet: e extraordinar sa simti ca dascalul ala e acolo ca sa te invete pe tine, nu sa te judece. E extraordinar sa simti ca isi va manca pauza cu tine sa-ti explice ce nu ai inteles, ca te va primi in biroul lui in tête à tête, ca stie ca fiecare student e unic si ca nu exista elevi/studenti „prosti”, ci elevi/studenti cu ritmuri diferite.
Tin minte ca la un moment dat mi-a spus o profesoara ca nu intelege de ce nu ma exprim mai des la cursuri. I-am explicat ca vin dintr-un sistem unde vorbesti doar intrebat si unde nu-i ok sa spui ceva „gresit”. Mi-a raspuns cu clasicul „din greseli inveti, e foarte important sa invatati sa va argumentati opiniile”.
Mai avem mult de invatat la capitolul respect fata de elevi. Doar pentru ca au sase ani nu inseamna ca ii poate jigni oricine.
Cu atat mai mult cu cat au doar sase ani, inca nu stiu sa se apere si sa riposteze. Si dupa aia ne mai miram de unde ajung sa fie asa inraiti. Pentru ca in cadrul didactic care ar trebui sa le fie model si mentor ei gasesc doar violenta verbala :(
Nu pot decat sa ma bucur, in mod egoist, ca invatatoarea mea a fost un inger de om, ca atunci cand se intalneste cu mama inca isi aduce aminte de noi. Conteaza enorm sa-ti placa cu adevarat la scoala si sa te duci de placere. Aproape toti colegii mei au avut un parcurs scolar de care sunt mandra si acum.
PS: Sper ca doamna nenorocita Veronica sa ajunga acolo unde ii e locul: in somaj!
sincer, sunt constient ca nu e cea mai buna solutie, dar in lipsa reactiilor celor capacitati sa o excluda din sistem, nu se gaseste nici un tata care sa-i aplice o corectie corporala? oamenii de genul asta raspund pozitiv exact la astfel de actiuni… din pacate.
deci, serios, nu se gaseste unul sa o bata, sa-i spuna si de ce, ca sa stie femeia sa se linisteasca??
Discutia as zice ca este mult mai complexa, femeia asta pe care am auzit-o timp de 5 minute are probleme psihice, a testat-o cineva recent? Poate o fi ea invatatoare cu experienta, dar din cei 40 sau cati de ani la catedra o mai fi pierdut din ale ei.
Pe de alta parte, sa inteleg ca asta e o scoala cu fitze, nu? Cum au ajuns acesti copii aici ca banuiesc ca prin interventii cum se face pe la noi, nu? NU stia nimeni ca tipa asta e sarita de pe fix? Nu stia sa le spuna nimeni parintilor ce fel de om e? Sau sunt de fapt toti la fel si ei considera ca asa e normal?
Eu sunt de acord ca iti mai iesi din fire, ai o clasa cu 20 de copii galagiosi si obraznici (caci multi sunt, sa recunoastem, noi nu eram asa, au trecut 22 de ani cand am fost eu in ciclul primar si comparand cu copii de azi din ciclul primar observi lesne ca este o mare deosebire de comportament), dar totusi, asa ceva nu se face, saracii copii, pe buna dreptate sunt terorizati. Aveam si eu prin scoala generala o profa la fel, preda biologie de pe vremea cand mama era in liceu, parca si la timbru semana cu asta, cu veronica asta (am scris voit cu litera mica). Un caz cu adevarat trist :(