Nu ma plang dar sunt epuizata. Alergatura de zi cu zi, gestionatul mai multor probleme si situatii toate in acelasi timp si extrem de diferite ca natura, raspunsurile care trebuie date la mesaje, care sunt din ce in ce mai multe, racelile care ne-au acaparat din nou organismele, proiectele care s-au aglomerat acum toate pe sfarsit de an, provocarile inceputului de an scolar, noptile care in continuare sunt fragmentate la maxim, momentele din ce in ce mai dese in care seara pur si simplu ma prabusesc in pat, sau cele in care a doua zi nu mai imi amintesc ce am facut in noaptea respectiva, de cate ori m-am trezit samd. Toate si-au pus amprenta pe mine. Rau de tot.

Pana una alta, ca sa vedeti diversitate, tineti minte asa:

Campania pentru Matei – unde o mana de femei va vor pregati multe surprize, una din ele fiind Talciocul Urban pe care il vom organiza special pentru Matei, ramane sa va anunt curand data si locatia. Eu deja am pregatite multe lucruri frumoase, pentru toata lumea (de la mic la mare).

Echo Kids – cei mai dragi mie, pentru ca pun incredibil de mult suflet in ceea ce fac, adica cursurile de limbi straine pentru copii, si o fac si cu mult profesionalism (dovada rezultatele obtinute de copii la certificarile Camdridge si Trinity, care credeti-ma ca nu sunt floare la ureche!). Si ca sa fiti la curent ce fac eu pentru ei, ia intrati voi aici si dati un like la pagina. Nu o sa aveti parte decat de informatii faine, asa cum v-am obisnuit eu.

30rocks.ro – da, fac teasing in continuare, si va intind nervii la maxim, insa nu veti fi dezamagiti, trust me on that

Viata pe indelete – tot un fel de teasing, insa puteti afla cate ceva de pe pagina de Facebook, si numai lucruri frumoase, sa stiti!

Doua campanii de fotografie surpriza, alte Foto Union, de care veti auzi tot in curand.

si last, but not least, la fel cu teasing, Chic Victim, brandul de bijuterii despre care v-am mai vorbit de-a lungul timpului. Cireasa de pe tort. Veti intelege cand se va lansa noul site, construit de la zero.

Nu mai am timp de altceva. Nici macar de transferul pe noul domeniu al blogului nostru, care uite ca iar se face anul si nu am reusit sa il facem . Ne apropiem de aniversarea a patru ani de blog, si cred ca o sa o sarbatorim si pe aceasta prin munca.

Tusesc intr-o veselie, ma ia cu transpiratii si palpitatii, nadusesc toata dupa o repriza de tuse. M-am burdusit de combinatii de medicamente si tratamente naturiste. E nota de plata pentru saptamana trecuta cand m-am concentrat pe copiii febrili si muciosi. Radu nu e nici el departe de toate astea. Simt nevoia mai mult ca oricand sa evadez, doar eu si el, macar o zi, macar juma de zi. Doar noi doi. Un fel de mult prea hulitul „me time”, transformat in „just the two of us time”. Da simt nevoia de el ca de aer zilele astea. Go ahead and shoot me, ca recunosc asemenea „enormitate”.

Copiii, de cand sunt mai bine si au trecut peste maraielile caracterisitice temperaturilor inalte, sunt plini de energie, si sunt din ce in ce mai „creativi” asta ca sa o pun intr-un context pozitiv. Baietii pe cat de mult se iubesc, pe atat de mult se si paruiesc. Chiti si-a terminat de duminica toate temele pentru vacanta, ca asa a vrut ea, iar acum refuza sa mai faca chiar si un simplu „a”. Sunt toti acasa acum, nu avem scoala, nu avem gradinita, eu nu pot pleca de acasa ca nu am putere pe cele doua picioare. As dormi ziua, dar nu pot, as face multe dar nu pot.

Sunt epuizata.