Aseara am avut bucuria sa mergem la Samsung IMAX Cotroceni, la avanpremiera „Hobbitul- o calatorie neasteptata”. Radu il astepta de mult prea multa vreme, el a citit si cartea (de doua ori chiar) eu nu. Insa stiam (in mare) la ce sa ne asteptam.

Da, filmul dureaza 169 de minute. Peisajele sunt aceleasi peisaje de vis, personajele in mare parte le cunoastem deja, Peter Jackson si-a pastrat stilul, firul povestii asa cum l-a asternut Tolkien pe hartie a fost respectat. Plictisitor la o prima privire, nu? Dimpotriva.

Pentru ca povestea este vie, intamplarile se succed cu viteza ametitoare si nu ai timp de pierdut.

Nu incerc sa va conving sa dati buzna la casa de bilete, insa merita vazut. Mai ales daca inca credeti in povesti despre lumi fantastice, despre bine si rau, despre elfi, si zane, si vrajitori, si gnomi si omuleti mici cu picioare mari paroase. Va trebuie doar un pic de minte de copil. Veti avea asigurata deschiderea necesara sa savurati filmul de la inceput si pana la final.

Nu va asteptati la ceva filosofii spectaculoase si revelatoare despre viata si rostul ei, in schimb asteptati-va la o poveste neasteptata (e joc de cuvinte, nu m-am putut abtine) si la mici glume si ironii, la dialoguri faine si detalii subtile.

Si daca tot nu aveti incredere in mine, nota lui pe IMDb este 9. Credeti-ma ca nu degeaba are 9.

Trivia : Statuetele care au impanzit Bucurestiul zilele acestea au fost realizate magistral de catre Liviu Marcu. Si ma mandresc ca il cunosc, ca sunt prietena cu sotia lui, Alina, care nu e altcineva decat sora minunatei mele Sabina. Doamne, ce oameni frumosi cunosc!