Povestea noastra de acum zece zile a ajuns la un deznodamant fericit. Am inceput eu, la provocarea Chic Victim sa spun povestea unei bijuterii de suflet. Urmandu-mi exemplul, in continuare postarii mele s-au spus alte povesti frumoase. Rand pe rand le-am savurat, am zambit, ne-am emotionat. Si ne-am gandit, ne-am razgandit, iar ne-am gandit, si intr-un final ne-am decis. Nu a fost usor, pentru ca fiecare poveste a avut farmecul ei, si mi-as fi dorit sa le pot declara pe toate castigatoare.
Pe Sabina o puteti citi aici: Armonii. Si merita sa o cititi, deoarece scrie direct din suflet.
Muzica safirelor
fi noi înșine pe de-a întregul…poate că nu ar trebui să fim dependenti
de ceva material, însă așa e omul construit, să țeasă povești și sentimente în jurul lui, să investească afectiv în
ceea ce îl înconjoară.
bunicii îmi vor rămâne în suflet până când acesta va părăsi această lume. Dar trăiesc foarte
bine și cu ele la distanță.
unde m-ar duce viața.
numai muzica poate fi.
inel pe care l-am mai dat jos doar cand studiam serios la pian, un inel care ma
definește, care ma completează, care mă
caracterizează.
briliante mici și două safire în forma ochilor mei, într-o bandă delicată croită parcă special pentru
mine. Forme care descriu o poveste de iubire cum n-a mai fost vreuna și cum nu va mai
fi în curând pe-acest pământ.
intervine schimbarea, următorul punct se află în linie oblică față de primul,
evolutiv. Următoarea linie albastră urmează direcția deja câștigată, pentru ca
cele două puncte care încheie compoziția să rezume totul: unul devine doi, în
sensul unei vieți renăscute.
dimineață extrem de geroasă, în Dresda de-abia dezmorțită de spiritul sărbătorilor, o
femeie să scoată de sub tejghea, puțin obosită după jumătate de oră de întrebări, minunea pe
care am primit-o emoționată câteva zile mai târziu, o supriză totală pentru mine, o
prevestire timpurie a unei vieți de poveste.
noi, pianiștii, ci îl port pe cel din mijloc, pe mâna dreaptă, și e primul
lucru pe care îl văd în toate diminețile în care mă trezesc. La început
a fost un pic larg, apoi s-a ajustat de la sine, odată cu trecerea
vremii și cu transformarea mea în femeia care sunt astăzi.
bijuterie care i s-a alăturat a fost verigheta, de astă dată cumpărată de mine, tot în spațiu german,
nordul extrem, mi-am le-am dorit cât mai asemănătoare cu inelul și doar cu
numele scris înăuntru, atemporal, ca dragostea.
doar la mare le păzesc și le las undeva în cameră, ca să nu le duc
grija în largul albastru pe care îl ador.
încât să trebuiască să îmi scot inelul. Nici măcar în timpul nașterilor nu m-a
pus nimeni să îl dau jos.
profunda respingere, îndreptată către mine și reflectată asupra celor aproape mie.
sertar, și nu în grija cuiva drag, la Viena, în primăvară, în timpul
splenctomiei. Probabil că orele de la ATI au fost îngrozitoare și pentru că simțeam că îmi lipsește un organ
vital: nu splina, ci privirea odihnitoare spre mâna dreaptă, în galben, alb
și albastru.
Probabil că secunda în care am putut să-l simt din nou acolo unde îi este
locul a coincis cu vindecarea mea.
în plutirea mea până departe, așa cum îmi place. A fost un alt moment decisiv, fără să știu: a coincis
cu renunțarea la medicația teribilă care m-a torturat cu atâta perfidie.
cea care palpită în ritmul vechilor rune, cea care lăcrimează adânc la
concertul celei mai bune prietene, cea care a învățat să și asculte, nu doar să vorbească, cea care a trăit in 33 de ani
ca alții în 333, cea care a cunoscut viața, moartea, iubirea, îndrăgostirea,
chinul creației, bucuria creației, cea care vrea să dea mult din
ceea ce este, pentru ca mă simt prea plină de frumos, de bine, de minunat.
în forma ochilor mei căprui, care se apleacă, fără ochelari, asupra foilor alb negru
cu portative, văzand inevitabil inelul magic care îmi va deschide drumul către…simfonia
pe care o așteaptă, pe bună dreptate, toți cei care mă iubesc și pe care îi iubesc.
Multumim Sabina, pentru ca ai impartasit povestea cu noi. Din inima iti multumim. E hrana pentru suflet!
Cu mult, mult drag, Antoaneta si Bogdana.
aaah. Va iubesc dragelor :)
Felicitari, Sabina ! :)
emotionanta povestea Sabinei, asa mi-a parut de cand am citit-o la ea pe blog :). dar cum altfel? caci povestile ei sunt toate emotionanate.
Cea mai emotionanta poveste citita in ultima vreme…
Felicitari Sabina!
Emotionant. Imi place povestea scrisa de tine