O dovada in plus a faptului ca in primii ani de viata prezenta activa a mamei cat mai mult langa copilul sau influenteaza in bine dezvoltarea ulterioara a acestuia am gasit intr-un articol din Financiarul.

„Calirea” copilului, prin fortarea deprinderii independentei la o varsta la care el nu e obisnuit, prin metode ultra utilizate prin strainatate (controlled crying, dormitul in camera separata de cea a mamei, nepurtatul copilului, privarea de atentie si afectiune, neoferirea de suport atunci cand se loveste sau are o „criza” legata de diversi factori) nu are cum sa duca spre ceva bun, ci doar spre niste copii care se simt abandonati inca din primii ani de viata, fara sa constientizeze de ce, si ulterior spre niste adulti nesiguri pe ei din punct de vedere emotional si plini de comportamente contradictorii, dar mai ales agresiv-defensive.

Studiul este extrem de interesant, puteti citi mai multe despre activitatea doamnei Joan Luby si despre programul in sine aici: Early Emotional Development Program