Permiteti-mi sa spun ca imi este sila. Ieri scriam postarea aceasta (de fapt alaltaieri si o programasem, dar nici nu mai conteaza) despre importanta covarsitoare, observata cu studii stiintifice, a implicarii afective a mamei in primii ani de viata a copilului.

Azi dimineata, citindu-mi presa de dimineata am dat peste un articol din Adevarul, despre o noua campanie a Ministerului Muncii, in cadrul unui proiect mai mare finantat din fonduri structurale, in valoare de, tineti-va bine, 8,7 milioane de euro. Campania isi propune sa le convinga pe mame sa se reintoarca la munca, si sa nu renunte la cariera ca sa stea acasa cu copilul. Sloganul campaniei, halucinant spune asa: „Nu renunta la tine de dragul copilului! Intr-o zi va simti!”

Andra spune asa: „Adevaratul echilibru ca mama ti-l regasesti revenind la cariera ta, la sursa ta de putere. Dupa o zi de munca, cea mai mare bucurie pentru o mama este sa se intoarca la copilul ei”.

No shit, Andra!?!

Spotul il puteti urmari aici. Nu stiu ce spuneti voi, insa mie mi se pare HALUCINANT (da stiu, ma repet)

Dincolo de toate discutiile existente, apropos de echilibru intre viata de familie si cariera, consider ca singurul sprijin real care trebuie acordat mamelor este sa le ajuti sa mearga pe drumul pe care si l-au ales, indiferent ca acela este sa ramana alaturi de copii sau sa se reintoarca la munca. Nu stau sa discut aici despre eterna polemica, rasdiscutata pe nisa de parenting, si de optiunile fiecareia dintre noi. Fiecare face cum doreste sa faca, este responsabil pentru alegerile proprii, asumate si acceptate deep down inside.

Revenind, sloganul mi se pare poate cel mai neinsipirat, ca sa nu zic idiot, mai ales ca mie nu imi evoca decat vremurile de de mult, in care mama trebuia sa se reintoarca la munca, la cladirea socialismului si ridicarea lui pe noi si noi culmi.

Plus ca alegerea Andrei pentru promovarea campaniei, dincolo de gustul amar pe care mi-l lasa are o imensa hiba. Pentru ca, realitatea este ca 99% dintre femei se intorc la o munca ce nu le face placere, o munca de care depinde cata mancare ajunge sa puna pe masa in luna urmatoare, la o munca ce le epuizeaza fizic si mental, redundanta si generatoare de insatisfactii, isi lasa copilul pe maini indoielnice, in cazuri fericite, bunicii, in alte cazuri cresa de stat (daca printr-un noroc sau o pila gaseste loc acolo). Realitatea este ca multe femei se reintorc la munca, unele isi lasa copiii cu bone, bone care poate le mai dau copiilor o scatoalca daca nu sunt „cuminti”. Realitatea este ca munca, pentru multe dintre ele are nimic din „glamour-ul” afisat de „doamna” Maruta. Realitatea este ca 99,9% dintre noi nu avem nici garderobiera, nici makeup artist si nici rochita orsie cu bling bling care sa stea dupa fundul nostru la servici. Realitatea este ca multe ajung sa isi trimita copiii departe de casa, pe la rude/bunici ca sa se reintoarca la munca.

Realitatea este ca aceasta campanie nu numai ca nu are legatura cu realitatea, ci mai mult este o palma pe obrazul multor romance.

Sa mai vorbesc de faptul ca exact ceea ce spuneam ieri este complet ignorat de catre aceasta campanie? Ca influenta mamei este covarsitoare in punerea bazelor emotionale pentru proprii copii, pentru ceea ce urmeaza sa devina generatia de maine? Dar mai conteaza ideea de a construi pe termen lung? De a investi timp, rabdare, sentimente, astfel incat peste 20 de ani sa avem o generatie sanatoasa si echilibrata din punct de vedere emotional?

Si pana la urma, ce le ofera statul acelor mame care aleg sa se reintoarca?

Le ofera vreun stimulent? NU (si nu imi veniti cu aia 500 de lei pe care ii primesti un an de zile. Platiti voi o bona din banii aia.). Le ofera locuri in crese? NU. Numarul de crese este total disproportionat fata de cerere, chiar si in acest moment, iar situatia creselor existente este dezastruoasa. Le ofera macar posibilitatea de a lucra part time? NU.

Si atunci? Faceti-ma sa inteleg utilitatea acestei campanii. Ca eu nu o pricep.

Faceti-ma sa inteleg de ce, dupa atatea sute de ani in care ne-am luptat pentru a avea drepturi egale ca si barbatii, acum trebuie sa ne luptam pentru dreptul de a alege sa ramanem acasa cu copiii nostri.

Draga Minister al Muncii, echilibrul nu sta in reintoarcerea la munca. Echilibrul nu sta in „bucuria” de a veni acasa dupa o zi in care toti sefii te-au @#$#$ la cap si nu mai stii pe ce lume esti de oboseala, iar copilul tau vrea sa se joace, vrea sa fii doar a lui, ca doar nu te-a vazut zece ore desi asta si-ar fi dorit din suflet. Echilibrul sta in dreptul de a alege. Pe care noi nu il avem in acest moment.

Later edit: „Arbeit macht frei” :(