Sunt in urma cu multe. Am 14 pagini de agenda pline cu notitele de la conferinta Uraniei Cremene, care  inca ma asteapta sa le pun intr-o forma inteligibila, lizibila pentru toata lumea. Le consider esentiale, pentru ca schimba complet perspectiva asupra catorva principii de parenting. Si totul sta in felul in care noi, parintii alegem sa transmitem mesajul. Fine tuning in modul in care alegem sa folosim cuvintele in relationarea cu copiii nostri.

Am niste retete care asteapta inca sa fie urcate aici. Viitorul meu potential de food-blogger e inabusit inca din fasa. Am „Povestea painii”, o postare pe care o tot scriu in cap de ceva vreme, si pe care nu apuc sa o scriu si din tastatura. Si pe care chiar mi-as dori sa o scriu, caci deja avem trei luni de cand nu am mai cumparat paine din comert :)

Am multe altele. Intamplari mici, proiecte, oameni frumosi, initiative frumoase, fotografii, etc.

Mai am „distractie” cat cuprinde cu cei care ar trebui sa ne usureze viata, dar ne-o complica. RCS-RDS de exemplu. Cu facturile platite la zi, chiar in avans, cu banii la ei in cont de mai bine de o saptamana, cu vreo trei ore in total de vorbit la call center-ul lor, adunate din vreo zece apeluri, 7 mailuri de confirmari si confirmari ale confirmarilor, trei sesizari, deci cu toate astea, abia ieri seara am reusit sa avem din nou internet si asta, ca o mare favoare a lor, cica „pe ochi frumosi”.

Timp nu am. Da, stiu, ma tot plang de asta. Dar nu am. Chiar nu am.